Ceasul adevărului

Mai îngrijorător decât faptul că teoriile conspiraționiste care sufocă pereții rețelelor în aceste zile propagă atâtea inepții și neadevăruri, îmbrăcate în hainele expertizei unor savanți persecutați în numele unei științe pe nedrept numite astfel, este contextul sistemic creat de aceste teorii, neprielnic nici măcar opiniilor pertinente sau informațiilor adevărate distribuite de aceștia. Nici cele mai de bun simț adevăruri nu decolează ca atare de buzele unui conspiraționist, el transformându-se în materiale de o substanță similară cu cea a inepțiilor de care sunt înconjurate.  

Adevăruri spuse pe jumătate, informații false (dar folositoare), aluzii gratuite. Lenea de a verifica înainte de a distribui. Indiferența față de acuratețea istorică și/sau științifică. Toate acestea năpădesc rotițele mărturisirii, blocându-le.

Nu ne mai aude nimeni funcționând, așa că imităm noi sunetul de rigoare: tic-tac, t