Cinepastilă (41) – Ordinary Love

Un film pe care în mod normal l-aș lăsa să treacă așa cum a și venit, pe nesimțite, dacă nu mi-ar fi lăsat acest gust aparte … Un gust pe care vi-l recomand și vouă, pentru a vă obișnui cu el; presimt că el va prevala în oferta viitorilor ani.

Deși nu e un film de box-office și, aproape sigur, va intra în uitare după ce rețelele (eu l-am văzut pe Netflix) îl vor fi cuibărit în ofertele lor, eu cred că el are câteva ingrediente ce-l recomandă ca material didactic pentru nostalgici și pentru cei care încă mai așteaptă de la filme mișcare, în trăiri, în credințe, în idei.

Cum să vă pot descrie acest gust?

Păi, o s-o fac ca-n predicile bune, în trei puncte.

Un film aseptic din punct de vedere religios/metafizic

Totul este curățat exemplar. Deși avem o poveste care predispune, în tradiția narativă ce tocmai apune în acești ani tumultoși, la reflecții pe tema...