Orice ideologie are la bază presupunerea că știm ce facem, că putem anticipa efectele fiecărei mișcări pe care o planificăm – științific și rațional, totuși, pătrunși până în măduvă de indispensabilul avânt revoluționar – , că soluția este în mâinile noastre. De asemenea, ideologicul nu cunoaște alte soluție în afara celei violente, costisitoare, distructive. Pentru a zidi ceva, trebuie să distrugem mai întâi, zic ei. Cu moartea pe viață călcând.

De aceea, creștinismul clasic nu poate fi ideologic, una din premisele sale fundamentale fiind tocmai aceea că în mâinile sale omul nu agonisește decât putrezire și moarte, nicidecum soluții binefăcătoare.

Ș-apoi: cei ce vor ridica sabia de sabie vor pieri. Noi nu vom distruge pentru a zidi, ci vom însămânța cu credință,  pentru ca viața ce va germina în sămânța ce moare să biruie – prin puterea Celui ce își întinde cu har mila peste tărână – atâ