Aud des, mai des decât mi-ar place, oameni care spun că pe ei
nu-i iubește Dumnezeu, că i-a părăsit, că sunt bătuți de El și de
soartă.
Desigur, cu toții trecem, la un moment dat în viață, prin
acest stadiu. Dar, oare cum poate fi depășit? Ce ne face să credem
asta?
Binețe, dragă OM!
Te invit să călătorești alături de mine pe calea rândurilor și
a gândurilor scrise. Te rog să citești până la capăt, și nu te
transforma în lupul moralist pentru că cel ce judecă e ego, iar noi
povestim despre divinitate.
De ce nu te iubește Dumnezeu?
Pentru că ești prost! Ești prost ca noaptea, dacă asta
crezi!
Și nu e o judecată, nu este o jignire, ci ia-o ca pe o
afirmație. Dacă ești plin(ă) de orgoliu și de vanitate și te-ai
umflat deja în pene, ești sclavul/sclava egoului înscăunat în
tronul lui Dumnezeu, care nu te va lăsa să citești mai departe cu
detașare, ci te va agita, te va provoca, te va scoate la
„război”.
Deci... ești prost dacă spui așa ceva. Știi de ce?
Pentru că nu vezi că Dumnezeu, de fapt, te iubește mult.
D-aia!
Cum poți spune că nu te iubește? De unde știi? Cine ți-a spus
asta? Și ce sau cine te face să dai crezare acestei minciuni?
Unde este Dumnezeu pentru tine, omule rătăcit de iubirea Lui,
și cum arată el pentru tine?
Nu sunt mistică, nu sunt bisericoasă, nu sunt religioasă; nu
sunt habotnică, nici bigotă.
Sunt doar un simplu om căruia îi place viața, care a știut să
se distreze pentru a avea ceva de povestit nepoților, și care a
refuzat să se înscrie în șabloane, reguli și canoane.
Sunt doar un om foarte curios să aflu ce se găsește în spatele
lui „nu-i voie!”, „trebuie”, „acceptă fără comentarii”, și „așa e
bine pentru că așa ți se spune!”.
Sunt doar un om hotărât să-i testeze limitele de iubire lui
Dumnezeu, într-o lume în care mi s-a spus că El se supără pe mine,
„păcătoasa”, că mă va pedepsi; că voi arde în focul veșnic al
iadului pentru că nu cred nimic fără să cercetez.
Sunt un om care, departe de a-L sfida, sunt hotărâtă să-L
cunosc și să comunic cu El.
Sunt un om catalogat cu multe adjective și epitete de către
cei care nu pot ieși din „cutia” gândirii impuse de către entitatea
căreia i-au înmânat puterea personală - societatea.
Sunt un om hotărât să testeze limitele răbdării și iubirii
dumnezeiești, făcând cât mai multe din ce nu este voie, nu este
permis, în accepțiunea moraliștilor de serviciu.
Am trecut prin multe experiențe, am trăit multe sentimente,
emoții, atât bune cât și mai puțin bune.
M-am aflat pe buza prăpastiei de nenumărate ori datorită
deciziilor neinspirate pe care le-am luat.
Am urât oameni, am blamat, am judecat, am condamnat.
Am fumat, am băut, am avut relații tumultoase în trecut.
Am înjurat mult, și L-am înjurat pe Dumnezeu; am urlat la El,
l-am luat la întrebări, I-am cerut socoteală, L-am condamnat, L-am
judecat, L-am comandat.
Am fost în iadul propriilor mele trăiri, emoții și sentimente
care mi-au distorsionat realitatea și mi-au „dăruit” iluzia: furii,
frici, încrâncenări, încăpățânări, lașități, negări,
dezamăgiri.
Am renunțat la El, L-am renegat, L-am respins.
Și totuși... El a continuat să mă iubească. Exact ca un
părinte ce-și lasă copilul să experimenteze, având încredere că se
va întoarce acasă, la matcă, la origine, că fiica se va reîntoarce
din rătăcirile ei.
În tot acest timp, El a fost lângă mine; m-a vegheat,
păzindu-mă de mine. A avut grijă să îmi trimită semne că nu mă
lasă, deși eu m-am făcut că nu le văd, uneori. Mi-a scos în cale
mesageri ai Lui: oameni, cărți, comunicări.
Iar când m-am afundat prea mult în labirint rătăcindu-mă, când
pânza minciunilor și a iluziilor proprii s-a strâns atât de tare
încât exista riscul să mă anihilez prin boli, nu mi-a mai rămas
altceva de făcut decât să spun din tot sufletul și cu toată
sinceritatea mea: „Doamne, ajută-mă te rog!”.
Abia atunci i-am auzit vocea calmă, blândă, dar fermă. Abia
atunci i-am simțit iubirea și tandrețea.
Abia atunci L-am simțit. M-am simțit. Abia atunci când am fost
dispusă să renunț la suferința inutilă. Nu mai repede.
De ce? Pentru că m-am crezut invincibilă, mai presus de tot,
de toate, credeam că mie nu mi se poate întâmpla nimic, că sunt mai
deșteaptă decât oricine, chiar decât divinitatea.
Iar când m-am săturat să mă chinui, să mă maltratez, să mă
pedepsesc, am revenit la Părintele drag rugându-L să mă ierte. Și
m-a iertat fără condiții.
M-a iertat și mă iubește și când sunt îmbrăcată și când sunt
dezbrăcată; și când port pantaloni, și dacă am bijuterii, și dacă
vorbesc liber și buruienos. Mă iubește și dacă sunt slabă, și
dacă-s grasă sau ridată; mă iubește indiferent de vârstă.
Și știi ce mi-a spus? Că El îmi iubește esența, lumina, acea
scânteie ce nu poate fi stinsă de nimeni, și că tot restul, adică
forma, este inventată de MINTE.
Lumea mea s-a cutremurat din temelii de când m-am oprit din
rătăciri; și se va mai cutremura până ce vor fi înlăturate toate
urmele de întuneric.
Sigur că mai am furii, frici, regrete, dar știu că sunt pe
drumul cel bun către mine, către esența mea, către cel care îmi
vorbește și-mi răspunde cu infinită răbdare și înțelepciune -
Dumnezeu.
Dar când știi că ești pe calea care ți-e menită, dispare
presiunea timpului, a condiționărilor, și se așterne liniștea în
interior. Și atunci poți auzi foarte clar vocea care îți vorbește
și care îți transmite mesaje. Abia atunci te lași în voia a ceva ce
nu mai controlezi pentru că nu mai simți nevoia, iar viața ți se
așterne ca un puzzle, aducându-ți exact ceea ce ai nevoie și nu
ceea ce vrei cu mintea ta creață.
Iar din această stare, de abandon, de încredințare, poți să le
spui tuturor celor ce zic că pe ei nu-i iubește Dumnezeu: omule,
ești prost? Habar n-ai cât de mult te iubește, dar vei ști doar
atunci când îi vei da voie, când te vei fi săturat de suferință. Nu
mai repede!
Namaste!
dr. Edith Kadar
Arad, 12 octombrie 2017
* * * * * * *
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest
blog aparţin dr. Edith Kadar.
Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze
aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2017/10/de-ce-nu-te-iubeste-dumnezeu-crezi-tu.html)
Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se
poate face fără aprobarea autoarei.
.jpg)
