Dincolo de bucuria noastră, comparabilă cu cea a Cerului, și de amărăciunea celor părăsiți, rămân niște răspunsuri de aflat, poate niște strategii de observat în mărturisirea Evangheliei și, de ce nu, câteva principii care să ne ajute să nu-i pierdem, odată ce i-am dobândit atât de greu. Ne-ar prinde bine să aflăm dacă putem face ceva preventiv, pentru a nu le oferi necredincioșilor prilej să jubileze. 

Deși unii dintre cei ce au venit la credință, în special dintre cei de mai de notorietate, au lăsat mărturii ale convertirii lor spectaculoase (de ex. CS Lewis), cred că este mai bine să îi ascultăm în primul rând pe cei din tagma celor părăsiți. Oare cum explică ei aceste trădări?

Cu acest gând în minte, înarmat cu câteva nume grele, am făcut un sondaj între necredincioși: cum explicați convertirea cutărui ateu/agnostic? Răspunsurile obținute, grupate pe câteva direcții principale, arată după cum urmea...