Dincolo de bucuria noastră, comparabilă cu cea a Cerului, și de amărăciunea celor părăsiți, rămân niște răspunsuri de aflat, poate niște strategii de observat în mărturisirea Evangheliei și, de ce nu, câteva principii care să ne ajute să nu-i pierdem, odată ce i-am dobândit atât de greu. Ne-ar prinde bine să aflăm dacă putem face ceva preventiv, pentru a nu le oferi necredincioșilor prilej să jubileze.

Deși unii dintre cei ce au venit la credință, în special dintre cei de mai de notorietate, au lăsat mărturii ale convertirii lor spectaculoase (de ex. CS Lewis), cred că este mai bine să îi ascultăm în primul rând pe cei din tagma celor părăsiți. Oare cum explică ei aceste trădări?

Cu acest gând în minte, înarmat cu câteva nume grele, am făcut un sondaj între necredincioși: cum explicați convertirea cutărui ateu/agnostic? Răspunsurile obținute, grupate pe câteva direcții principale, arată după cum urmează.

Nu și-a făcut în mod regulat lecturile din Darwin și Dawkins! Se așezase praful de două degete peste Originea speciilor în biblioteca sa, mi-au răspuns unii.

N-a studiat îndeajuns din cărțile maeștrilor, am mai aflat. Nu poți să rămâi un ateu fără să îl studiezi cu sfințenie (sic!) pe Nietzsche. Atacurile inamicilor sunt foarte dure.

Cu zâmbetul pe buze, una dintre persoanele intervievate mi-a spus așa: Nu a știut să se bucure din plin de viața lipsită de credință. S-a lăsat amăgit de oferta lumii credinței, continua explicația. Este atât de bine să fii ateu!

Nu a avut grijă să lepede din casa sa toate acele materiale care promovează fantasme religioase. Eu însumi l-am văzut agățând steaua în vârful bradului de Crăciun! Compromisuri …

Zicea că l-au convins argumentele apologeților. Cred că și-a pierdut mințile, nici o persoană care gândește cât de cât nu își pune mintea cu teoriile lor. Respondentul a adus vorba de unul, Zacharias. Nu ar fi trebuit niciodată să urmărească yutuburile lui!

Nu a vegheat asupra cărților citite. Mai citește cineva în ziua de azi Crimă și pedeapsă? Am notat acest răspuns, poate că îmi va folosi în elaborarea strategiilor viitoare.

L-am auzit ascultând Bach, îmi mărturisea vecina unui dintre convertiți.

Alții au semnalat faptul că persoana în cauză începuse să lipsească de la conferințele de ateism și despre amăgirile religiei.

Oh, Cutărescu? Nu a fost niciodată de-al nostru! Știam eu că e ceva în neregulă cu el …

Pe lângă aceste răspunsuri care vizau mai degrabă situații particulare, unii necredincioși mi-au semnalat și câteva probleme mai generale ale comunității lor. Merită să le amintim și pe acestea.

Vezi, dacă nu ne adaptăm cerințelor vremii, o să pierdem și alți oameni. Avem nevoie de o muzică mai atrăgătoare prin care să ne promovăm convingerile.

Am permis religiei să se infiltreze în mediile noastre. Astfel, convingerile multora s-au răcit.

Nu mai suntem ce eram cu vreo câteva veacuri în urmă! Unde sunt urmașii marilor liber-cugetători de atunci?

Tot mai multe suspiciuni de trăire virtuoasă.

Unii, pur și simplu, ne-au furnizat răspunsuri care trădau o dureroasă resemnare în fața cursului nemilos al roții istoriei.

Vine sfârșitul! Tot mai mulți oameni vor rătăci în iluzii.

Unde sunt ședințele alea de pe vremuri, când râdeam pe seama unor cărți creștine la un pahar de whiskey?

Mi-e rușine să mă identific cu ateii care merg în săli de concerte să asculte – auzi colo! – un Recviem, când Björk e atât de inspirațională.

*

Concluzia noastră? Vegheați asupra credinței voastre, de orice fel o fi ea, pentru că lupii răpitori abia așteaptă să facă prăpăd.

Iar dacă nu credeți că sondajul nostru este unul concludent, n-aveți decât să încercați varianta de pe sens invers: de ce ajung unii creștini să nu mai creadă în Dumnezeu? Veți vedea că răspunsurile sunt similare, ca niște reproduceri în oglindă ale celor listate mai sus.

Tot nu pricepeți, necredincioșilor?