Nu știu cum sunteți voi, dar eu nu vreau să-mi petrec clipele dăruite de Dumnezeu pe acest pământ înhămat la planuri de croire a unei lumi în care nația noastră să fie un buric al pământului, să fac apele să curgă așa cum legiuiesc niște oameni lipsiți și de minte și de caracter, să înalț stindardele unor valorilor transformate în simboluri goale și mirajele unor destinații niciodată tangibile pe cele mai înalte culmi, să slujesc niște proiecte ideologice, să lupt împotriva unor dușmani – pe care, oricum, îi suspectez ca fiind construiți, închipuiți și întreținuți în spațiu prin felurite mijloace de propagandă – sau să mă irosesc în alte astfel de nimicuri pompoase cu care mai marii abițioși ai lumii prostesc mulțimile.
De aceea îl votez pe Nicușor Dan, în timp ce îl disprețuiesc profund tot ce este reprezentat de George Simion.
Însă, indiferent de rezultatul alegerilor de duminică, de luni o să mă întorc la ale mele clipe de delectare în acea unică liniște din sânul familiei, la filme și cărți bune, la tihna audiției unei simfonii lungi cât un film cu Tom Cruise (Mahler, Bruckner, Shostakovich), la scris și alte pasiuni conexe, la slujire, la muncă, la pribegii.
Cred că o bună guvernare nu îi ține pe oameni lipiți de ecrane seară după seară pe teme fierbinți: ce a mai zis unul, cine a mai strănutat și în ce direcție, ce maimuțoi și ce scroafe își dau palme, mă înțelegi, în arena publică, cine pe cine mai trădează, la ce cotă să ne tatuăm TVA-ul pe mână… O bună guvernare le oferă oamenilor, în primul rând, acea liniște de a fi oameni.
Guvenul ideal este cel despre care nu știi că există. Țara merge, fără să pui mare preț pe cine o conduce, iar tu îți trăiești în ea, cu bucurie, cu demnitate, liber, liniștit, omenia.
Iar eu nu vreau din partea nimănui nici banane, nici blugi, nici vacanțe, vreau libertatea aceea pe care nici un proiect și nici o viziune, fie ea venită și de la Zamolxe, ori de pe piscurile Valhalei, fie ea și propovăduită din gura unuia care pretinde că vorbește negreșit în Numele Domnului, nu mi-o poate da. Marile robii ale ultimilelor două veacuri, care au adus atâta suferință în lume, au fost construite pe baza unor astfel de proiecte și viziuni. Nu mă interesează, vedeți-vă de treabă.
De aceea îl votez pe Nicușor Dan, fiindu-mi limpede faptul că George Simion, cu activismul său isteric, asortat într-un chip îngrozitor ideologiilor religioase georgesciene, nu va oferi României decât o continuare patetică a unui spectacol isteric, de prost gust și lipsit de finalitate. Un spectacol care ar putea fi pe placul celor care nu iubesc nici cărțile, nici filmele, nici simfoniile, nici scrisul, nici alte îndeletniciri cu care oameni își ocupă timpul pur și simplu pentru că pot, nici slujirea, nici drumurile care nu duc neapărat undeva , dar care nu e de mine.
Îl votez pe Nicușor. Nu știu ce va reuși și câte va împlini: măcar el își dorește liniștea aceea. Pentru mine e de ajuns. Simion deja ne amenință cu foc și cu pucioasă. Îl văd în stare să facă ce promite.
