Se pare că mă depășesc evenimentele; fără să îmi dau seama, trec pe lângă mine cuvintele de acces și definițiile lor, iar eu încă îmi mai fac iluzii că m-am urcat în tramvaiul corect. E cazul să cobor la prima, mai ales că nu mi-am luat bilet.
Vezi bine: nu se mai numește nomenclatură, ci elită. Altă Mărie, numai că pălăria e tot aia veche, se vede praful pe ea, mi-am zis. M-am înșelat. Nomenclatura este una, elita este alta. Deși …
Deși cele două noțiuni se referă la acceași clasă (sic!) de oameni – cei ce știu cum este bine și pretind legitimitatea și capacitatea de a ne înregimenta în slujba ideologiei adevărate – ele sunt cu indicație ideologică de origine controlată. Fiecare s-a născut din spuma vremii sale. A fost nevoie de schimbarea termenului din pricina scurgerii nemiloase a veacurilor. S-a întâmplat ceva, a avut loc un fenomen transformativ, interesant și tulburător deopotrivă: nomenclatura de ieri s-a deghizat în elita contemporană. O mulțime de lucruri rămân neschimbate: năravuri, pretenții, moduri de aplicare a expertizei, limbaj (de esență tare, neapărat), privilegii, aura de excepționalitate ș.a.m.d.
Ce diferă, totuși? Este o chestiune simplă, pe care orice creștin ar trebui să o înțeleagă, o deosebire radicală și inechivocă, întocmai ca cea dintre har și Lege.
Nomenclatura era un spațiu al harului controlat: nu conta ce știi să faci, ce poți, ce ești, atât timp cât dosarul tău a dobândit acea neprihănire care vine de sus și care se capătă prin obediență. În pieptul oricărui cizmar poate să bată o inimă de președinte. Nomenclaturistul este un nimic răscumpărat prin sânge revoluționar.
Elita, în schimb, este un spațiu în care ajungi prin trudă. Ești cineva, iar asta pentru că te-ai spetit, deții o expertiză și o țâdulă care te recomandă ca unic și de neînlocuit pe felia ta. Pe toate acestea le-ai dus la îndeplinire regulamentar, încă din tinărețea ta. Ai plătit tributul de corectitudine, ești răplătit. Nu tot așa stau lucrurile cu aceia. În pieptul pieptul oricărui cizmar trebuie să bată o inimă de plătitor cinstit de taxe. În schimb, cel ce face parte din elită este un (super?)erou care le știe pe toate celelalte necesare viețuirii celui ce bate cuie-n tălpi.
Restul, repet, rămâne cum s-a stabilit. Noi suntem în continuare ce am fost, oameni ai muncii. Și utilizatori, sugerează unii mai hâtri. Eu, unul, resping cu fermitate astfel de calificative.
Update complete. Reboot now!
