Gâfâiam de la atât de multe scări urcate și era al naiba
de frig. Odată ajunsă sus, vedeam orașul cu o claritate
nemaicunoscută până atunci. Îi vedeam repeziciunea, culorile –
vedeam totul împletindu-se cu o muzică de fundal total atipică, pe
alocuri zgomotoasă și de cele mai multe ori liniștitoare. Eram sus.
De sus nu mai vedeam oamenii, nu mai vedeam străduțele mici,
aglomerate de târgurile ocazionale și de chioșcurile de ziare. De
sus vedeam lumini fulgerătoare stingându-se și aprinzându-se alert.
Ce liniște era sus, ce liniște era în mine.
„Mai fă un pas, ai încredere în mine.” și uite-mă acum
lovită de un stâlp, cuprinsă în totalitate de întuneric. Unde e
orașul meu colorat, fulgerător? Cum să văd în întuneric? Mă avânt –
merg drept înainte și asum faptul că înălțimea la care am decis să
mă aflu poate să mă îmbrâncească extrem de ușor către moarte, doar
cu o săgetare. Înainte să apuc să descifrez sunetele jazzy din
fundal, ochii mei percep pași. Atât de mulți pași.. când oare s-a
aglomerat aici, la înălțime și unde se tot duc pașii? Obrazul meu e
rece, rece de la bucata de asfalt pe care stă lipit. Când să fi
căzut?..
Cu cinci secunde în urmă nu făceam decât să mă tem de
tot ceea ce poate fi în față. Cinci secunde mai târziu – în fața
mea s-a așternut un noian de zgomot alb, găurit de pașii țepeni. Mă
ridic. Mă uit în jur și luminițele văzute de sus prezintă acum o
cromatică atât de intensă încât ochii încep să mă doară. Sunetele
jazzy nu se mai aud – sunt acoperite de răstălmăcirile orașului și
vocile hlizite prin zăpadă. Toată lume râde, râde neîncentat și mă
îmbracă cu bucurii și fulgi. Mi-e dor să fiu la înălțime, îmi
lipsește liniștea departe de oraș - îmi lipsește îndrumarea. Prind
curaj și mă uit de unde am căzut – la urma urmei nu e decât o ruină
situată printre nori, la înălțime. O ruină a cărei haină a prins
aspect de templu în ochii mei, o ruină a cărei haină a fost în fine
redată ochilor mei de către oraș exact așa cum e – gri, goală și
plină de o frumusețe magică pe care aștept să o interiorizez, după
ce mă satur de zgomotul de jos.
