… ș-atunci, adevărat o fi că nici un om nu este o insulă, dar mai dureros este de constatat că prea multe vieți ni se prezintă ca niște eroice supraviețuiri în urma unor naufragii solitare pe insule ce încă nu au fost descoperite și însemnate pe hărți. Cast Away este povestea fiecăruia dintre noi. Trebuia să fim pe un drum sigur, spre veșnicie, toate era bine aranjate și calculate, vițelul cel îngrășat tăiat fuse, vinul spumega în cupe, boxele trozneau, dar iată că ne-a aruncat această furtună năpraznică într-un colț de ocean de nimeni cercetat până acum, așa că petrecerea se va ține fără noi. Ar fi fost păcat de cheltuială, pe bune.

Aici, departe între umbre de oameni, ne construim un fel de viață și supraviețuim, purtând în noi, ca pe un dor al veșniciei, gândul acela frumos și atât prețios în naivitatea lui, cel al întoarcerii într-o lume care ne va aștepta cu brațele deschise.

Însă, cine are minte de priceput să priceapă taina cea mare, care nu este pentru orice producător de umbră pe țărâna aceasta: brațele aceste lumi nu sunt nicodată deschise. Ați citit de prea multe ori pilda fiului risipitor și ați văzut prea mult filme cu happy-end, până ați ajuns să încurcați borcanele. Căci ne întoarcem nu în lumea aceasta, ci în aceea a Celui ce a binevoit a sufla odată viață peste pulberea de pustie și iată că apărurăm noi, ca să nu zicem că am trăit degeaba și n-am văzut cum arată o oază…