Pentru tine, Selfyshore
Al aștrilor alai, în ale zorilor lanțuri, se frânge;
Orbitoare luciri se sfetesc pe lume;
Nourii de plumb sunt înghițiți...
Precum platanii și trupu-mi e resuscitat...
Bolta e senină și în hronică se trece:
Al aștrilor alai, în ale zorilor lanțuri, se frânge,
Își lapădă crugurile în tristeți și vitralii sparte,
Tocălia, nălțată pe deal, amarnic îl plânge –
Alaiul aștrilor își lapădă crugurile în vitrali...