Pentru
tine, Selfyshore
Al aștrilor alai, în ale
zorilor lanțuri, se frânge;
Orbitoare luciri se sfetesc
pe lume;
Nourii de plumb sunt
înghițiți...
Precum platanii și trupu-mi
e resuscitat...
Bolta e senină și în hronică
se trece:
Al aștrilor alai, în ale
zorilor lanțuri, se frânge,
Își lapădă crugurile în
tristeți și vitralii sparte,
Tocălia, nălțată pe deal,
amarnic îl plânge –
Alaiul aștrilor își lapădă
crugurile în vitralii sparte .
Orbitoare luciri se sfetesc
pe lume,
Evocate de vara ce dănțuie
ferice.
Briza proaspătă e o rece
ispită, făr' de nume...
M-adastă în ombra bascelelor
chimerice.
Nourii de plumb sunt
înghițiți
De orizonturile sahariene și
hămesite,
Platanii, pe alee, sunt de
râul ierbii însuflețiți...
Și se râurează... cure al
ierbii râu în valuri smaragdin iscusite...
Precum platanii și trupu-mi
e resuscitat,
Noemele-mi peregrinează la
feea din cetate;
O fost Timpul infinit, o
sicră mai am de așteptat...
Iar apoi animile-mi de
icoana ei fi-vor grizate.
Bolta e senină și în hronică
se trece
Veleatul nou... la cirta de
aezi și barzi sortită,
În vetuste pergamente, a se
petrece...
Dar fapta-i bună faptă și,
parol!, nedovedită!
Fapta-i bună faptă și,
parol!, nedovedită!
Apoi, animile-mi de icoana
ei fi-vor grizate...
Și se râurează... cure al
ierbii râu în valuri smaragdin iscusite...
M-adastă în ombra bascelelor
chimerice,
Unde alaiul aștrilor își
lapădă crugurile în vitralii sparte.
