Șoapta ultimei brize de varăPătrunde prin vitralii precum fantasmaSerafică și senină a chipului tău.Te-ai întors în mine, o îmbrățișarePe cordurile deschide,Iar buzele tale îmi curg prin venePrecum timpul care a fost și va fi.Te închipui veșmântată în mătase,Jucându-te pe aleile dintre cearșafuri,Lepădând zâmbetu-ți angelicSă-mi încătușeze sufletul pe vecie;În părul tău strălucesc tenebrele,Iar abisul lor hipnotic m-aduceLângă tine… în briza ce seduceȘi se duce...În oaza dintre rai și iadE un purgatoriu, pe aleile din parc.Mă plimb prin el așteptândJudecat să fiu de glasul tău suav...Să îi simt șoapta cum îmi furnică pielea,Sau urletu-i de leoaică sălbatecăSă îmi inspire teama de a te pierdePentru veșnicia unui univers sfărâmatÎn cioburi de aici, acolo, ieri și odată...Mi-aș amaneta și moarteaPentru a te vedea încă o sicră,Ca apoi să rămân orbLa sentința surâsului tău feciorelnic...Mă consum în pasiunile țăr