Toamna-ți se prefiră aleneÎn aleile îngemânate din vene.Voroave şi simțuri sunt frunze ruginii;Adie, aidoma unii echou, dinspre minteÎnspre daimon - sacramente rubinii.Ochii-ți îşi pleacă seninele ceruriCătând să lumineze condeieÎntru jerfirea-mi pe altar. Oh, fee!Adastă toamna-ți preacuratăDrept vecinică hlamidă,Să mă obscundă în al tău abis,Sub raza lunii cutremuratăSă rămânem amândoi in vis...