Dacă la ortodocși icoana funcționează ca anamneză[1] (fapt consemnat dogmatic de către Conciliul de la Niceea din 784), oare cum să înțelegem rolul imaginii simbolice la evanghelici? Căci dacă evanghelicii nu au icoane, în schimb se folosesc de o mulțime de imagini pline de înțelesuri. Nu argumentez acum, nu dau exemple, luați de AICI sau AICI.

Un posibil răspuns: ca instrument de amorsare afectivă. Deși termenul este de o dată destul de recentă, folosit în lucrările de specialitate din psihologie cam de prin anii 80, cred că ideea din spatele lui este mult mai veche. În principiu, vorbim despre felul în care rațiunea este influențată în judecățile ei de valoare, în special în alegerile pe care le face, de sentimentele induse de mediu, prin stimului mai mult sau mai puțin subt...