oameni ca tine sau ca mine se pierd in meandrele unei vieţi normale
atât de normală şi de anostă încât te întrebi cum de rezistă
chestia tare e că la naştere ţi se scrie in ADN motivul
şi toată viaţa aştepţi să-ţi vezi stigmatul
ca să afli şi tu de ce, cu ce rost
dar din păcate, afli prea târziu şi uiţi
lumea crede că omul e trist pentru că nu-şi ştie rostul
dar eu ştiu că omul nu e trist, el doar se trage puţin în afara drumului
şi lasă lumea să treacă în viteză
descoperind ce e aproapele şi departele
mâine mi-am propus să stau şi să privesc norii
ei vor fi departe, eu voi fi departe, dar cu t