Găsim o mare nedreptate sub soare, gândită și rostită cu precădere atunci când se zguduie temeliile lumii, mult mai puțin în vremuri de liniște, aceea că marile tragedii ale umanului se clădesc pe inconștiența, indiferența și aroganța cu care, de dragul unor mari idei izvodite din mințile unei minorități luminate, sunt călcate în picioare micile fericiri ale celor mulți. Îmbrăcate în discursuri simbolice convingătoare și răspândite prin mijloace aparent democratice ele au capacitatea de a modela răspunsuri paradoxale: masele ajung să acționeze împotriva propriilor interese – puteți să le spuneți și nevoi, aspirații, chiar drepturi, nu contează, toate sunt în aceste zile o apă și un pământ.

Ajungem să ne batem singuri cuie în talpă, pentru că am uitat frumusețea unei plimbări prin viață, lăsându-ne seduși de strălucirea discursurilor propagandistice. Ne sacrificăm viața în cele mai mici și neînsemnate aspecte ...