„Nu fă [un cutare lucru, de regulă cu semnificații spirituale] prin puterile tale, ci prin puterea lui Dumnezeu.”

Iată o altă vorbă care sună bine și duhovnicește, însă alunecoasă și puțin folositoare. Aparent, implicarea creștinului în misiune se face prin exclusiv prezență, nu prin osteneală; el trebuie să fie acolo unde se face lucrul Domnului, fiind atent ca nu cumva să acționeze prin forțele sale, ci, cumva, tainic, să Îl lase (?!?) pe El să lucreze prin puterea Sa.

Nu am întâlnit oameni care să poată explica înainte de a se apuca de lucru cum se face asta, să lucrezi prin puterea Lui, nu prin a Ta, dar metoda invariabil are de-a face cu o decizie, prin rugăciune. Înțelegeți, așadar, de ce nu este simplu să pui sub semnul întrebării o astfel de retorică.

Pune omul lui Dum...