Privit din perspectiva efectelor pe care le produce – și, de fapt, cam asta se întâmplă cel mai adesea în discursurile noastre – harul este abordat prin excelență ca o afirmare. Prin har, o persoană se poate bucura pe neașteptate, inexplicabil, uimitor, îmbucurător peste măsură, copleșitor, nemeritat, necondiționat și dincolo de orice cântăreală de o favoare ce întrece orice închipuire omenească. Prin har suntem ce nu am fi devenit niciodată. Prin har ceea ce era slab, neînsemnat, stricat, lipsit de potențial și de perspectivă ajunge o nestemată prețioasă, folositoare, capabilă să inunde orizonturi prin lumina ce curge prin ea.

Toate bune și frumoase. Și adevărate.

Dar înainte de a fi afirmare, ca efect, vă reamintesc, ca metodă, harul nu poate fi altceva decât contestare. Pentru ca nestemata să fie scoasă la lumină și recunoscută ca atare, niște realități se cer luate la bani mărunți...