Eu nu cred că s-a mai putut citi vreodată pe chipul cuiva atâta uimire amestecată cu neputință câtă s-a găsit pe cel al lui Guardiola în finalul meciului Real Madrid – Manchester City. E normal să fie așa: sacii erau în căruță, caii înhămați, iar biciul pocnea strașnic a biruință. Numai că, în doar două-trei minute, echipa inamică, care nu reușise într-o partidă întreagă să nimerească poarta, le injectează cetățenilor vreo două vaccinuri letale în inima echipei guardiolaniate, urmate și de un booster în prelungiri, producând niște efecte (adverse!), pe lângă care cele imputate vaccinurilor anti-Covid nu sunt decât niște inofensive stări euforice. Astfel, icoana coincidentiei produse de întâlnirea dintre taina sacrei pronii divine și profanul dibăciei lui Benzema arată, în toată splendoarea ei de milioane (alegeți voi moneda):

Desfid pe oricine să „scoată” o rețetă ori vreo boabă de înțelepciune d...