Deși, în mod formal, perormativ sau instinctiv, disprețuim ideologiile, ideologicul (ca mod de a trăi sub oblăduirea unei ideologii) este parte din viața noastră. Asemeni oxigenului, ne intră în plămâni și în sânge, apoi ne irigă creierii și ne ajută să meșteșugim, rațional și emoțional, un comportament potrivit, legitim. Nu ne putem debarasa de el; trăim un fel de dramă precum cea a apostolului care vrând să facă binele constată că răul este lipit de el. Căci în ambele cazuri este o lege care se luptă în măruintaiele noastre, mai presus de puterile și înțelegerea necesare pentru a o stăpâni. Oh, nenorocitul de mine, cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?

Bunăoară, să luăm aminte la faptul că în final binele învinge răul, această mantră ideologică obsesivă pe care o asimilăm prin aproape fiecare film vizionat sau nuvelă citită. Ne-am obi...