Dacă sunteți în căutarea unei lecturi provocatoare de vacanță, o lectură care să vă surprindă, să vă dea fiori și să vă seducă în același timp, nu ocoliți un volum cu multă personalitate, o carte de proze scurte semnată de scriitoarea coreeană Bora Chung. Finalistă a International Booker Prize în 2022 și al National Book Award for Translated Literature în 2023, colecția de povestiri a Borei Chung, în traducere la Editura Pandora M, Colecția Anansi, te captivează și te hipnotizează oriunde ai deschide-o.

Greu încadrabile, eterogene în construcție și întindere, prozele scurte din volumul „Iepurele blestemat” ar putea fi caracterizate prin aprecierea paradoxală folosită chiar de traducătoarea Iolanda Prodan: minimalism sofisticat. Fie că au aerul unor povești spuse la gura sobei, asumând, pe undeva convențiile basmului, fie că sunt impregnate de un ritm rapid, ca atunci când urmărești un thriller, fie că sunt inundate de elemente fantastico-absurde, prozele lui Bora Chung reușesc, fiecare în felul ei să îți stimuleze curiozitatea. Reușita prozatoarei coreene este aceea de a îmbina realismul magic, atmosfera întunecată a prozei gotice, a maeștrilor horror precum Poe sau Wells, cu elemente absurde, fantastice, unele în cheie alegorică, livrând o experiență pe undeva echivocă și, cu atât mai mult, atractivă.

Prozele din „Iepurele blestemat” nu sunt unitare tematic, dar fiecare are sâmburele său de originalitate. Senzația bizară pe care ți-o lasă la final confirmă reușita autoarei de a doza și a îmbina imaginativ elemente din mai multe genuri. Dincolo de bizar sau de cadrele de mare impact, Bora Chung reușește de fiecare dată să ofere o întorsătură de situație bine integrată și calculată, indiferent de întinderea povestirii.

Unele povestiri par episoade desprinse din serialul Zona Crepusculară, te introduc rapid într-un context bizar, în care lucrurile obișnuite nu se întâmplă prea des, iar ciudățeniile se pot ivi la tot pasul. CAPUL este o creație puternică în acest sens, cu o punere în scenă a unei complicate relații filiale pervertite: o femeie se trezește într-o zi vizitată de un cap care iese din toaletă și care i se adresează ca unei mame. Având o origine respingătoare (din toate dejecțiile lăsate de femeie), dar dorind să fie recunoscut ca un veritabil fiu, capul va crește și o va urmări pe femeie, aleator, ani de zile până la un deznodământ neașteptat și tulbure. La fel DEGETE RECI ne simulează o situație în care reperele noastre de contact cu realitatea sunt distorsionate, de la simțuri și până la memorie: o femeie se trezește după un accident de mașină, pe un teren nesigur, ghidată doar de o voce aparent binevoitoare și de atingerea degetelor. Doar că ambele repere vor deveni tot mai îndoielnice, pe măsură ce vocea o va provoca cu conversații care sfidează logica memoriei.

ÎNTRUPARE e o proză cu puternice accente critice, în care forma învinge conținutul, adresând o posibilă critică la adresa percepției sociale a femeii în Coreea de Sud. Protagonista care are probleme cu o menstruație abundentă, își administrează anticoncepționale și, cu toate acestea, rămâne însărcinată. Deși femeia trăiește o concepție de domeniul absurdului, un fel de sarcină imaculată, ea va intra ulterior într-un circuit al stigmatizării, toți cei din jur fiind mai preocupați de o cursă contracronometru în a găsi un tată, potrivit dincolo de bunăstarea mamei sau a evoluției sarcinii (menită parcă să se degradeze, fără ocrotirea unui tată). La fel ca în celelalte proze, și aici, Bora Chung oferă o lovitură de grație sinistră în care sarcina și produsul de concepție aproape că nici nu mai contează (deși vor căpăta o întrupare cel puțin surprinzătoare), atâta timp cât obsesia paternală, a aranjamentului social corespunzător se va actualiza în al doisprezecelea ceas.

REÎNTÂLNIREA este o proză cu substrat psihologic interesant, deși e cea mai realistă dintre construcțiile lui Chung. E o poveste cu trimitere la Europa de Est, între doi protagoniști cu încărcătură biografică dificilă care ajung să se apropie și să dezvăluie o dimensiune metaforică prin practica erotică. În mod paradoxal unul dintre parteneri se simte cel mai în siguranță atunci când este legat de personajul feminin. Practica lor intimă va deveni un pretext mai apoi pentru ideea de capcană a timpului, a felului în care oamenii traumatizați nu mai pot avea un prezent, fiind captivii unui singur moment marcant din biografia lor.

În sfârșit, patru dintre proze îmbracă aspectul unor basme sau legende în care fantasticul și superstiția sunt dublate de o dimensiune fabulistic-moralistică. „Iepurele blestemat” e o poveste despre familie și perpetuarea unui blestem prin niște totemuri ciudate, dar care oferă, din punctul meu de vedere, doar încălzirea pentru prozele care urmează.

CAPCANA, una dintre prozele care mi-au plăcut cel mai mult este o lecție critică despre lăcomie și despre cruzimea la care ea ajunge să ne împingă. Întâmplător, un om simplu prinde o vulpe și află că aceasta sângerează un lichid ce poate fi transformat în aur. Chinuind vulpea și dozând potrivit comoara, omul devine un negustor bogat și își întemeiază o familie cu doi copii, doar ca să afle, după moartea inevitabilă a vulpii, că unul dintre gemenii săi are aceleași virtuți precum comoara sa vie animală, și că sângele acestuia poate fi de asemenea transformat în aur. Cât de departe va fi dispus să meargă acest tată, când va trebui să aleagă între copiii săi și potențialul de îmbogățire?

RĂNI este una dintre cele mai ample proze și surprinde un băiat salvat dintr-o grotă dominată de o creatură sinistră care își face apoi intrarea printre oameni, doar pentru a fi luat în primire de monștrii al căror chip îl poate vedea la lumina zilei. E o poveste inițiatică despre maturizare (și pervertirea maturizării), despre confruntarea cu dimensiunea monstruoasă, întrupată sau nu, în diferite forme. În sfârșit, STĂPÂNUL VÂNTURILOR ȘI NISIPURILOR e o proză care îmbină aerul oriental cu spiritul tragic al creațiilor grecești. Viitoarea mireasă a unui prinț blestemat se străduiește să rupă vraja pusă în urma unui conflict al strămoșilor, doar ca să ajungă să cadă victimă tocmai urmărilor acestei dezlegări.

O carte pentru orice anotimp, dar cu atât mai potrivită în perioada vacanței de vară, când suntem mult mai permeabili la evadări surprinzătoare și la senzații tari, colecția de proze scurte semnată de Bora Chung e o adevărată revelație narativă pe care consacrata colecție Anansi a Editurii Pandora M ne-o pune la dispoziție.

Articol realizat de Sever Gulea pentru libris.ro.

„Am studiat filosofia, medicina, am fost librar, în prezent sunt medic psihiatru. Celebrez în fiecare zi faptul că suntem oameni născocitori (homo fictus).
Trăiesc înconjurat de povești, fie că deschid cărți, fie că ascult (cu plăcere) oameni, fie că mă povestesc pe mine însumi. Gândesc adesea în povești, visez în povești.
Pentru mine lectura e pur și simplu o prelungire firească a existenței, o formă de a reactualiza esența experienței umane etern narativă.”

Dacă simți că sunteți cititori pereche, vezi și alte articole de același blogger aici.