Acum, eu nu mai am nimic să-ţi spun,Cuvintele s-au preschimbat în pietreŞi dorm tăcut pe cimentatul drum,Al paşilor pierduţi prin lumile terestre!Azi nu mai zboară nimeni peste lumeŞi aripi nu mai sunt printre cei vii,Iubirile sunt toate-un fel de glumeIar visele au devenit aşa pustii...Şi ne purtăm de parcă n-am murii nicicând,Cuvintele rostite nu mângâie ci-ngroapă,Invidie şi ură purtăm mereu în gândPe buze-i mucegai şi inima ne-nţeapă!Şi stau şi eu nepăsător ca a lumii stareCuvintele le-ascund printre morminte vechiPierdut şi-nvins de ce să-mi cer iertareCând însuşi Dumnezeu îmi plânge în urechi?!Şi, târât şi eu de vu