Acum, eu nu mai am nimic să-ţi spun,
Cuvintele s-au preschimbat în pietre
Şi dorm tăcut pe cimentatul drum,
Al paşilor pierduţi prin lumile terestre!
Azi nu mai zboară nimeni peste lume
Şi aripi nu mai sunt printre cei vii,
Iubirile sunt toate-un fel de glume
Iar visele au devenit aşa pustii...
Şi ne purtăm de parcă n-am murii nicicând,
Cuvintele rostite nu mângâie ci-ngroapă,
Invidie şi ură purtăm mereu în gând
Pe buze-i mucegai şi inima ne-nţeapă!
Şi stau şi eu nepăsător ca a lumii stare
Cuvintele le-ascund printre morminte vechi
Pierdut şi-nvins de ce să-mi cer iertare
Când însuşi Dumnezeu îmi plânge în urechi?!
Şi, târât şi eu de vulgul nevorbirii,
Învins şi împietrit atât cât mai trăiesc
Voi arunca tăcut cu piatra răzvrătirii,
Să nu uitaţi, o, oameni, şi pietrele vorbesc!
(Poezie scrisă de LiviuS-aug., 2017; foto-internet)
