În viața creștină, de regulă, devoționalul este privit ca un mijloc de exprimare a devotamentului față de Dumnezeu, o acordare conștientă la muzica voii Sale etc, etc, etc.

Nu m-am gândit, însă, niciodată până în dimineața aceasta la faptul că și ironia poate juca un rol important în acest prețios devotio de toate zilele. Căci ce poate fi mai profund în produce devoțiune în trăirea unui credincios decât îndemnul „fii mulțumit cu ce îți dă Dumnezeu” venit din partea unei persoane care se lăfăie într-un mansion de zile mari, cu toate cele aferente visării materialiste, folosind pentru deplasări importante un private jet personal sau, pentru o fugă scurtă la chioșcul de ziare (sic!), o mașină de lux?