Sunt o punga de hartie. Viata mea este in genere foarte
scurta. Dureaza in medie 5-10 minute. Asta depinde de cat de
fierbinte este covrigul pe care il adapostesc. In scurtul meu drum
de la covrigarie, strabat treptele metroului, ajung pe peron si mor
golita de continut, cocolosita si aruncata intr-unul din cosurile
rosii.
Unele dintre noi au parcurs drumuri mai lungi, altele mai
scurte. Ne place sa credem ca dincolo de cosul de gunoi, mai exista
ceva. Sunt mituri care vorbesc despre marele loc unde ne-am aduna
toate cele trecute in nefiinta si am renaste luand diferite
forme.
Pungi vechi de hartie povestesc ca s-au intalnit cu foste pungi care ajunsesera caiete sau cutii! Cine ar putea crede o astfel de nebunie!
Pungi vechi de hartie povestesc ca s-au intalnit cu foste pungi care ajunsesera caiete sau cutii! Cine ar putea crede o astfel de nebunie!
Pungile vechi de hartie povestesc de asemenea despre pungile de plastic...Zic ca sunt nemuritoare! Si ca uneori le-au vazut zburand! Mituri! Toata lumea stie ca pungile din plastic sunt o fabulatie. Nu existam decat noi pungile de hartie...care murim pentru ca suntem biodegradabile.
Au fost pungi care au spus ca daca ai grija de covrigul
adapostit in tine, daca te dedici trup si suflet lui ar fi sansa sa
traiesti vesnic! Sunt voci care sustin ca au existat pungi de
hartie care au supravietuit metroului! Care traiesc si
acum!
Despre ele se vorbeste cu evlavie.
Eu una nu stiu. Sunt doar o punga noua in asteptarea
momentului in care un covrig fierbinte aburind imi va da un rost
existentei. Si mi-am zis asa si va sfatuiesc si pe voi sa faceti la
fel. Sa nu va fie frica!
Bucurati-va de fiecare emanatie de caldura a covrigului,
bucurati-va de fiecare bobita de susan, sare sau mac, de fiecare
particula suspendata de miros de bun si cald. Fiti bucuroase de
drumul pe care il strabateti la metrou , aveti credinta!
Sperati! Sperati si se va petrece o minune! Cosul de gunoi
de la metrou este doar inceputul unei noi vieti! Sperati si
traiti-va viata!
