Veți fi observat, pesemne, faptul că, dincolo de oceanul plin cu fotografii care se vor pierde negreșit în marea uitării digitale, există și acele instantanee pe care le-am putea denumi, tainic-eufemistic, poze cu rost. Da, există poze care înseamnă ceva; există și fotografii care trebuie să însemne ceva; în cel mai neferic caz, multe dintre cele amintite anterior ajung să fie imagini care nu mai însemnă nimic. Asta e ceva.
O mie de cuvinte nu sunt nici suficiente nici necesare pentru a pune în valoare o astfel de poză, căci semnificațiile ei transcend rostirile, rostogolindu-se în conștiința publică sub felurite chipuri. Gândiți-vă numai la poza pentru care Dragnea a traversat Oceanul până în America, numai ca să prindă și el un unghi favorabil cu Trumpul zilei. „Make a foto?” întreba candid o doamnă care a adus mândrie României în lume, fie și numai pentru faptul că le-am luat-o înainte suedezilor în a aveau un prim-ministru care se identifică pe sine, cu un curaj bărbătesc aproape, ca femeie. Recent, Viktor Orban s-a tras și el într-o fotografie, fără îndoială de colecție, cu cel mai viteaz apărător contemporan al dreptelor valori conservatiste, Vladimir Vladimirovich Putin.
În politică, fără îndoială, se practică cu succes acest sport. Chiar și în eșaloanele inferioare găsim astfel de tinichele bune de agățat la coada mâței, pentru a da sens unei atmosfere deja mustind a nebunie de cel mai bun soi. Uite, chiar astăzi în zăresc pe stimabilul domn Mihail Neamțu încercând să facă bată la poarta imortalitalității digitale umăr la umăr cu un mult mai celebru, deocamdată, Jordan Peterson[1]. Le șade bine împreună, iar cine nu i-ar cunoaște, ar putea spune despre cei doi protagoniști ai fotografiei orice. Vorbesc cât se poate de serios.
Dar noi îi cunoaștem și, pentru că suntem licurici inteligenți, citim rostul: transferul de valoare. El are loc întotdeauna într-o astfel de fotografie, dinspre cel mai bine cocoțat în ierarhia de idoli ai mentalului colectiv contemporan, înspre aspirantul la eterne ovații și uimiri. În exemplele de mai sus, dinspre Trump înspre Dragnea (oh, ce vis!), dinspre premierul croat Andrej Plekovic înspre dna. Dăncilă (nu mă întrebați de ce), binențeles dinspre Țarul Măreței Rusii a mileniului trei înspre micul cavaler de la Budapesta, în timp ce, în cazul Neamțu-Trump nu poci să vă spui, dar sunt pe deplin încredințat că ne gândim cu toții la același lucru.
Recent am văzut același instrument, transpus într-un cu totul alt context (sau poate că e același, vor spune unii cârcotași): la un eveniment oarecare din urbea noastră, umbra falnică a lui Vladimir Pustan a adăstat în proximitatea unui cârd de muritoare obișnuite. La finalul evenimentului … make a photo cu stimabilul vorbitor and share. Aici, recunosc, am anumite îndoieli cu privire la natura acelui transfer. Să rămânem, de dragul prieteniei, la ideea de valoare. Veacurile viitoare le vor confirma urmașilor noștri dacă a fost sau nu.
Se pot spune multe despre aceste poze cu rost. Unii ați putea scoate în evidență mărinimia celui ce acceptă ca imaginea să apară în poză alături de o ființă inferioară (deși, nu sunt convins că i se aplică lui Trump, imaginea sa împreună cu Dragnea părând a fi mai degrabă una furată discret). Alții ați putea să vă lăsați furați de lumina de pe chipul celui ce i se face harul. De pildă, în imaginea Neamțu-Peterson, chipul românului nostru pare transfigurat de fericire și chiar face o m ie de cuvinte …
Totuși, taina pozei cu rost, pentru cine o cunoaște, stă în acest paradox: are loc acolo un transfer, nu contest, dar procesul prin care acesta se face este unul cu sumă nulă. Atâta numai că nici unul dintre cei imortalizați în acei pixeli nu o știe. Altfel, ar legifera interzicerea oricărei imagini care nu are de-a face cu pisicuțe, cu feluri de mâncare sau cu versete biblice plasate pe fundalul unui apus de soare …
[1] Dacă chiar doriți să o vedeți, eu nu vă pot opri: https://www.facebook.com/mihailgeorgeneamtu/posts/pfbid02TZSFqXwmCsfYeovJ5jhgUkV4Df3GXkrgewmHtAhB5Vnd9BKCtYhubDiXT5ycwwnMl
