Nu știu de ce este atâta lume ofensată/surprinsă/uimită de dezvăluirea lui George Simion cu privire la faptul că promisiunea sa de a oferi românilor case la 35.000 de Euro era, de fapt, o strategie de marketing.[1]
Simion nu a făcut decât să confirme o realitate: prin natura ei, minciuna este o formă de marketing. În Biblie, în viața de toate zilele, în politică, în media, peste tot pe unde găsim adusă în discuție proliferarea mărturiei sau a promisiunii mincinoase întâlnim aceeași paradigmă a ofertei pe care mincinosul o are pentru o piață de desfacere. Miza, desigur, nu o constituie conținutul minciunii, ci scopul urmărit; aceasta este, însă, o subtilitate care scapă multora, în graba cu care înșfăcăm momeala: semnăm contractul pentru un vis de 35.000 de euro, uitând că, pentru cel ce a venit cu oferta, aceasta nu este decât un unealtă a amăgirii, căci ținta lui este cu totul alta.
Cel ce cunoaște Scripturile știe că dacă este un lucru de care s-a ferit Apostolul Pavel în misiunea predicării Evangheliei este tocmai transformarea misiunii sale într-un exemplu de succes construit după modelele de prezentare ale veacului în care trăiește.[2] Din acest motiv nu i-a fost teamă să fie văzut ca un gunoi al acestei lumi, pentru că mărturia sa se baza pe adevăr, nu pe o strategie bine meșteșugită.
Astăzi, când ne înțolim cu atâtea tehnici de comunicare, metode de eficientizare a persuasiunii, programe de mentorat sau chiar școli de propovăduire cu succes, vedem că modelul paulin a cam rămas în uitare. Căci lumea din jurul nostru se mișcă repede și cu eficiență. Succesul ei cere ascuțirea strategiilor de marketing; altfel, teama de a fi copleșiți de înțelepciunea lumii și trântiți la pământ (așa, cum i s-a întâmplat adesea Apostolului Pavel), în timp ce noi ne-am baza doar pe Cuvântul lui Dumenzeu și pe însoțirea Duhului, ne va paraliza orice acțiune. Nu-i nimic, avem redute mai ușoare de cucerit, asta deja ne-a făcut praf mărturia.
Iar strategiile creștinești de marketing pot fi privite, pe bună drepate, ca îngrijorătoare semne ale necredinței. Credința veritabilă se întemeiază pe adevăr, orice altceva nu face decât să instrumenteze un creștinism paradă, una strident colorată, dar lipsită de conținut, între multe altele câte mai sunt răbdate de oameni în ziua de azi.
Să ne mirăm că atâția pretinși credincioși s-au lăsat amăgiți de la bun început de un proiect creștinoid, iar acum continuă să slujească cu o idolatră abnegație un om care ne propune o astfel de „strategie de marketing”? Cum să mai poți deosebi binele de rău într-o lume în care nu adevărul contează, ci prezentarea cea mai de succes?
[1] În mod bizar, pentru sus-numitul personaj, nu este important faptul că acea promisiune era menită din start să arunce doar praf în ochii oamenilor, ci rezultatul obținut: așa s-au câștigat cele 42% din voturile oamenilor! Omul este consecvent valorilor sale, n-am ce zice.
[2] Citiți, în acest sens, pasaje din epistolele către corinteni, precum 1 Cor 4:9-15 pentru o astfel de prezentare a misiunii pauline
