Crudă și nemiloasă vi se va părea învinuirea, dar numai dacă uitați miza ei, și anume minciuna, al cărei mândru tată spumegă în hău și distribuie la greu mizerii potrivite angoaselor drept-credincioșilor obsedați peste măsură de păbușirea iminentă, tocmai peste acest minunat colț de împărăție, a temutei apocalipse a înțepăturilor. Nici o minciună nu e prea păcătoasă, atât timp cât îi confirmă berbecului cu mintea plină de versete aruncate claie peste contexte sfânta frică de oculte. Nici o informație nu mai merită verificată, dacă „combate bine”. Să curgă dezinformările! Să crape geits de ciudă!

Nu mai funcționează prezumția inocenței, oh, nu, trenul ăsta a șuierat de multă vreme după ce se pierdu de stația bunei cumpăniri. E minciună pe față, distribuită cu multă râvnă, iar evanghelicii sunt în fruntea, pardon, valului. Ba mai mult, par să se simtă bine în această competiție.

În zilele noastre credinciosul evanghelic a ajuns să se ia la întrecere cu lumea: care minte mai bine? Mi-e teamă că nu e o întrecere echilibrată și că lumea va pierde. Detașat.

Durerea nu-i gata, însă, căci nici un păcat nu circulă vreodată singur. El se bucură de sinergiile faptelor de arme alături de tovarăși de aceeași teapă; iată că se găsi răutatea ca să îi țină de urât în aceste zile, pe toate coclaurile astea bezmetice, numite eufemistic rețele de socializare. Nu mi-am închipuit vreodată că niște oameni care se numesc credincioși pot să arate atâta răutate față de oameni, cu cărțile pe masă, fără ocolișuri. Nu se mai prefac că le pasă de porunca iubirii. Nu le mai pasă cum sunt văzuți: ei cred ce este bine, așa că își permit orice. Nici unul dintre aceste păcate nu-i mai atinge, sunt aleși din veșnicie ca să calce peste sângele vecinilor lor și să le zdrobească dinții din gură, înainte de a-i azvârli cu o sfântă scârbă în acel loc unde vor suferi (o merită, nu?) pentru o veșnicie.

Minciună și răutate, un amețitor preparat drăcesc, pentru niște zile scoase parcă din calendarele ocultelor lui Azazael. Cine se mai poate păzi de duhoarea lui? Nu cred că avem măștile necesare, așa că aștept până ne vom infecta cu toții.

Minte-mă, evanghelicule, minte-mă fără rușine. Apoi predică-mi evanghelia în patru puncte. Sau în zece, nu contează, pentru că rezultatul va fi același: piei din calea-mi!