Crudă și nemiloasă vi se va părea învinuirea, dar numai dacă uitați miza ei, și anume minciuna, al cărei mândru tată spumegă în hău și distribuie la greu mizerii potrivite angoaselor drept-credincioșilor obsedați peste măsură de păbușirea iminentă, tocmai peste acest minunat colț de împărăție, a temutei apocalipse a înțepăturilor. Nici o minciună nu e prea păcătoasă, atât timp cât îi confirmă berbecului cu mintea plină de versete aruncate claie peste contexte sfânta frică de oculte. Nici o informație nu mai merită verificată, dacă „combate bine”. Să curgă dezinformările! Să crape geits de ciudă!

Nu mai funcționează prezumția inocenței, oh, nu, trenul ăsta a șuierat de multă vreme după ce se pierdu de stația bunei cumpăniri. E minciună pe față, distribuită cu multă râvnă, iar evanghelicii sunt în fruntea, pardon, valului. Ba mai mult, par să se simtă bine în această competiție.

În zilel...