La vremuri noi, eroi ai dreptei suferințe actualizați. Apar noii martiri ai postărilor și distribuirilor, etalându-și punerile la index din partea acoliților ideologici ai lui FB, ca pe niște lovituri de bici. Își duc crucea pe Golgota pixelilor, mânați de un exemplar spirit de sacrificiu. Unii chiar mor la datorie, fiindu-le crucificat numele de utilizator, precum și umbra acestuia. Căci, deh, dacă nu ești pe FB nu exiști.

Matricea carteziană a fenomenului poststructuralist, din care își trage esența orice hiatus existențialist emergent categoriilor ontologice primordiale ale proiecției Sinelui într-un arhetip al reprimării ființei, se reduce acum, pe păreți feștiți în culori de curcubei, la salvatoarea exclamație de rai și de iad „Distribui, deci exist.”

Sau, pe alte rețele, în alte vieți și contexte, avem actualizate noi ofense și abuzuri. Și acestea, alături de mucenicii de rigoare. Nu mai dă nimeni doi bani pe �