Nesimțire de sine

„…ci să aibă simțiri cumpătate despre sine…”

Pavel, apostolul

Îmi pare deopotrivă fascinantă și îngrozitoare prezența acestei îndeletniciri omenești universale, aceea de a ne construi o imagine în ceilalți. Mă refer aici la mai mult decât simpla luare aminte la „gura lumii” sau, într-un context mai elevat, la îngrijorarea cu privire la felul în care suntem zugrăviți de „opinia publică”. Mă refer aici la un proiect solid, intenționat, cu bătaie lungă, în care ne angajăm cu tot ce avem mai bun, pentru care punem banii jos (uneori nu puțini). Suntem meșteri – mai degrabă încercăm să fim – ai propriilor chipuri săpate în alții. Virtuoși, puternici, frumoși, deștepți, abili … așa ne vrem afișați în galeria de reprezentări ale celor de aproape și de departe.

E o muncă de Sisif, istovitoare, inutilă, costisitoare și fără orizont strategic. Căci, de fapt, clădesc o iluzie, construiesc în mintea mea o impresie despre cum mă văd alții pe mine. Dar nu știu ce este acolo, în mintea celuilalt, așa că lucrez orbește. Singurele indicii îmi sunt date de feedback-ul primit, de obicei exprimat concret, prin cuvinte; simt, însă, că mă aflu pe un teritoriu al tenebrelor: prin natura lui, acest răspuns este grevat de multe patimi, una dintre acestea fiind și aceea că aproapele meu, cel pe a cărui pânză a minții îmi zugrăvesc portretul, își lucrează la rândul său portretul în propria-mi sală a reprezentărilor. Uneori am impresia că văd cum mâinile noastre se încurcă, se împleticesc de parcă s-ar lupta pentru un unic trofeu, se apoi se retrag pentru o vreme …

În rest, retorica liniștitoare de tipul „important este cum te vede Dumnezeu” este, în linii mari, propagandistică și, ca orice material de acest fel, nefolositoare. Nu că n-ar fi o grăunță de adevăr aici, dar trăim între oameni, ne oglindim în ei, ne ciocnim de ei. Ș-apoi, și Învățătorul și Apostolul ne-o spun limpede: important este cum ne vedem noi.

Cred că aici e sursa infecției, în această lene de a ne evalua cu onestitate și vanitate de nu recunoaște că nimic din ce este omenesc nu ne e străin. De fapt, suntem robi încăpățânării de a nu ne privi în oglindă, nici măcar ca niște ascultători uituci.

Da, e stupid: ne e lene să ne începem munca la (auto)portret în noi, la lumina zilei, cu costuri minime, dar prindem un sârg nefiresc pentru ne face frumoși în alții, pe bani adevărați. Așa e păcatul, nu doar rău din cale afară, ci și lipsit de minte, n-ai ce-i face.

Despre ZTB.ro

ZTB.ro este un agregator românesc de bloguri care colectează și afișează articole din diverse domenii, oferind vizibilitate bloggerilor și o platformă centralizată pentru cititori. Articolele sunt preluate prin feed-uri RSS/Atom și direcționează traficul către blogurile originale.

Articole recente