Mi-au răsărit în palme
flori de mucegai
cu un miros acru de lut
şoptindu-mi
între ce ai visat şi ce este
între vrut şi făcut
sunt numai regrete!
Amintirile mele
au îmbătrânit pe tâmple
ca o vopsea acrilică albă
pe o pânză cutată şi veche
Doamne
de unde atâtea regrete?
Secundarul ticăie grotesc
parcă sunt bulgări de pământ
căzuţi pe un sicriu lăcuit
de la o firma mai nouă
de pompe funebre
şi pentru ce
şi de unde
atâtea regrete?
Ajunge!
Îmi voi face inima pom
cu flori de iubire
şi fructe coapte
îmi voi picta ochii
cu cerul senin
căci nu mai e timp
nu mai e timp de regrete!
(Poezie scrisă de LiviuS-14.02.2017.,foto-internet)
