Dintre toate sinergiile care contribuie la prosperitatea rețelelor virtuale, cea mai de temut în fascinanta ei nemernicie mi se pare a se înfăptui prin întâlnirea tainică, nespusă, transcendentă lumii percepute prin intermediul simțurilot „clasice” , dintre expertul nebun și ignorantul documentat, cea prin care se aliniază niște mărețe constelații într-o perfectă mașinărie metobolică (dez)informațională: unul produce pe bandă rulantă iluzii și semnale, celălalt le înghite pe nemestecate, spre a le distribui mai departe altora ca el, împachetate generos în balele certituidinii.

Sunt prea ieftine pentru a nu se rostogoli până dincolo de orizonturi și prea importante pentru a nu a produce coliziuni, iar pagubele nu sunt niciodată materiale.