Desenați-mi și mie, vă rog, ca unui copil de patru anișori, inocent și nu foarte purtat pe rețele, cu răbdare luminându-mi nepriceperea: cum poate fi protejată inocența copiilor într-o țară în care unii dintre aceștia nici nu apucă să buchisească „mama” sau „părinte unu” și deja li se lipește de degete o tabletă sau chiar un laptop, având astfel din fragedă pruncie lumea așternută la buricele degetelor lor, cu sublimul și cu mizeriile ei deopotrivă?

Iar dacă mi-ați făcut acest desen – felicitări! – vă rog respectuos să îmi spuneți și cum poate fi protejată aceeași inocență a copilașilor români, în condițiile în care instanțele noastre decid că fetele de 12-13 ani care întrețin relații intime cu bărbați de bine, aflați în floarea vârstei și a potenței, o fac consensual. O țară în care un primar acuzat de întrețienrea unor astfel de relații, pe lângă pornografie infantilă, este liber prin țarc bine-mersi și considerat eligibil în continuare de către românașii verzi ai cocinei, pardon, comunei pe care o servește cu simț de răspundere.

Oare de ce să nu înceapă aceste cursuri de educație sexuală cu acești guzgani libidinoși, pe banii lor, că au de unde, și abia după ce îi vom fi învățat pe aceștia ce și cum se face „într-o relație”, să nu lăsăm nefăcută nici pregătirea celor mici pentru marile ispite și dureri ale plăcerii?

Căci, dacă este să îi credem, au fost ispitiți peste măsură de niște nerușinate lipsite și de minte și de o C.I. Iar acum le pare tare rău, pentru că au fost ispitiți peste puteri. Se justifică nevoia, nu-i așa?