Este de netăgăduit rolul important pe care Editura Humanitas l-a avut și încă îl are în peisajul editorial românesc. Unele dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit în românește sau chiar serii (tematice sau de autor) mi-au ajuns în mâini datorită lor.

Iată de ce știrea apărută în urmă cu câteva zile în urmă, din care aflăm că Humanitas, alături de alte câteva nume sonore din domeniu, a fost amendată de Consiliul Concurenței cu o sumă deloc modică, vreo 400.000 de Euro (aceasta este doar „partea” editurii condusă de dl. Gabriel Liiceanu), mi-a ridicat o sprinceană suficient de excentric față de „normal” pentru a-mi provoca o umilă opinie pe subiect.

Citind reacția dl. Gabriel Liiceanu, în care sunt scoase în evidență eforturile pe care le-a făcut editura Humanitas pentru a ne pune la dispoziție cărți bune, contribuind la corectarea unei stări de fapt patetice în care ne aflăm cu toții, cea de codașă în Europa la lectură de carte, aș putea spune că sunt de acord cu el: s-a muncit mult pentru a schimba peisajul publicistic românesc de la ce era el la început de ani 90` la ce este el astăzi, meritele editurii sunt incontestabile iar rolul ei (alături de celelalte edituri) este vital.

Dar Humanitas nu este mai presus de lege.

Domnul Liiceanu evită să spună prea multe despre motivul acestei amenzi. Zice că „nu înțelege”. Serios?

Fără a mă socoti la fel de inteligent precum domnia sa, pentru că nu am material cenușiu suficient în magazie, încerc a vă spune în câteva cuvinte simple, ca de miner, ce pricep eu.

Din ceea ce a comunicat Consiliul Concurenței, aflăm că editurile sancționate atât de drastic s-au făcut vinovate de practici concurențiale concertate împotriva unei biblioteci (Bookster). Mai precis, au făcut o înțelegere prin care au decis împreună să nu mai servească un client. Motivația? Au considerat că acel client, prin modul în care opera ca bibliotecă online, aducea prejudicii economice acestor edituri, contribuind la scăderea vânzărilor de carte (în special în format fizic).

Acum, dacă Bookster juca într-un mod incorect/ilegal pe piață, nu știu. Ce știu, însă, este că aceste edituri au ales o cale de atac împotriva Bookster pe care legea o condamnă. Practici anticoncurențiale. Sunt ilegale. (Imaginează-ți că Penny și Kaufland ar bate palma pentru a te refuza să te mai servească, pentru că nu sunt de acord cu ce faci tu cu produsele cumpărate de la ei. Capisci?)

Dintr-un alt unghi, socotind că Bookster a greșit în relație cu aceste edituri, ele și-au făcut dreptate singure. Nici așa nu arată bine, ce să-i facem.

Domnul Liiceanu este un capitalist pur sânge. Iubește piața liberă. Mănâncă libertate pe pâine. Nimic greșit în asta. Zic doar: domnia sa trebuie să asimileze pachetul capitalist în întregul lui.

Căci capitalismul acesta zălud și imperfect, reușind uneori, te miri cum, să-și diagnosticheze bubele, a procedat de-a lungul timpului la corectarea unora dintre mult criticatele-i excese. Între aceste excese găsim și practicile anticoncurențiale. În socialism nu există lege împotriva lor pentru că în socialism toți suntem la fel de frumoși, de deștepți și de prosperi.

Capitalismul nu e doar libertate și plăcere, mai și doare uneori.

Nu vreau să moară nici Humanitas, nici Cărturești, nici o altă editură. Sper că se poate găsi o cale de atac și de diminuare a proporțiilor pedepsei. Și sper că lecția a fost învățată.

Dam capitalismul, domnule Liiceanu, trebuie respectat. Sau, ca să îi mulțumim și pe socialiști, legea este pentru toți și nimeni nu e mai presus de ea. În orice societate care se respectă.