Să cunoști mintea lui Dumnezeu – marea ambiție, nematerializată, din câte știm, a lui Stephen Hawking – nu e de ici de colo pentru noi, cei care nu putem să ne cunoaștem nici măcar unii altora gândurile. Ce să mai vorbim despre înțelegerea lor! Încă avem probleme în a pricepe reprezentările creierului uman, modul în care acesta operează cu informații și cu concepte, asocierile pe care le face, capacitatea sa de a asambla idei. Astea în condițiile în care totuși avem obiectul fizic în fața noastră, cu toate circumvoluțiunile sale; îl scanăm, îi examinăm îndeaproape, dar nu am reușit să găsim – intuitiv o spun, avându-l pe R2-D2 înaintea ochilor minții, legându-se la sistemul gazdă (care, vezi bine, nu e niciodată parolat) – un plug, o cale de citire a datelor.

Când vorbea despre cunoașterea minții lui Dumnezeu, Hawking avea în vedere citirea ei, în termenii Universului creat, prin știința care va ajunge oda...