Excepționalismului românesc i-a lipsit până acum o probă palpabilă, concretă, .

Ce folos să bați toba să știe tătă lumea că spațiul carpatino-danubiano-pontic este adevăratul leagăn al civilizației (sau, după caz, „grădina Maicii Domnului”), să pretinzi că noi suntem adevărații urmași ai lui Adam și ai Evei, că înaintașii noștri au dăruit umanității roata și primele propoziții scrise, matematica și alte cele ale gândirii, că inteligența românească, sugerată discret cu ocazia unor olimpiade de matematică, se va revela în toată splendoarea ei cât de curând, că suntem atât de periculoși, încât toate imperiile și puterile pământului conspiră la frânarea ascensiunii noastre spre un zenit de neînchipuit și că, în ciuda tuturor vicisitudinilor, destinul nostru este să aducem armonie în acest haos mundan? Fără niște probe la dosar, nu ne pricepe nime`.

Suntem începutul și sfârșitul a toate câte-s...