Am auzit cu toții de lozinca asta ideologică, scrijelită în special pe pereții rețelelor, proclamând ritos și patriotic „Nu suntem sclavii Europei!”. Ea se pogoară în creierele noastre dinspre acea difuză dar tot mai influentă speță de neam românesc căreia democrația digitală i-a furnizat țug pentru ne deranja nouă, cetățenilor docili, puțini atenți la nuanțe atât de dramatice, mult prea indulgenta capitulare în fața Vestului lacom și corupt.  Este o speță alcătuită din nostalgici ai vremurilor ceaușiste, pe deoparte, dar și din inamici – unii mai ponderați, alții mai fățiși în exprimare – ai relației noastre cu UE. 

Ca orice lozincă, zicerea aceasta cu sclavii nu are nevoie de acoperire, nici în realitatea istorică, nici în cea contemporană. Nu contează că epoca în care nu eram sclavii Europei, părinții noștri munceau uneori și duminica pentru a înde...