Pandemie de prietenie

Vă mai aduceți aminte, prieteni, că undeva, demult, tare demult, pe la începuturile pandemiei, unul dintre argumentele scepticilor și conspiraționiștilor se baza pe o carență în planul experienței relaționale imediate a fiecăruia dintre noi: „Care Covid? Ai auzit tu de cineva apropiat, vreo rudă, prieten sau cunoștință, care să fi luat virusul ăsta? Totul e o invenție mediatică!”. Pe atunci, fiind la început, răspunsul tău era, invariabil, „Nu, nu cunosc personal persoane infectate.”. Dacă aveai un pic de curaj, eventual, spuneai „Nu încă.”. Dar nu îl aveai, te cunosc.

Nu mai funcționează acest argument acum. Cei mai mulți dintre noi cunoaștem oameni în carne și oase care s-au infectat, rude, prieteni, cunoștințe, vecini; unele dintre aceștia nu mai sunt în viață, din păcate. Prieteșugul, însă, ca instrument de argumentare, rămâne un potent instrument de angajare activă, viguroasă și pertinentă pe piața ideilo...