El a mai zis: „Un om avea doi fii.

Cel mai tânăr din ei a zis tatălui său: „Tată, dă-mi partea din portofoliul tău de investiții, ce mi se cuvine.” Și tatăl le-a împărțit activele.

Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strîns totul, în valoare de un talant, și a plecat într’o țară depărtată, unde l-a pus în negoț (n.ed. – l-a investit), și a câștigat cu el alți cinci talanți.

După ce tocmai reușise să capitalizeze o investiție importantă, a venit o criză mare în țara aceea, dar el nu a făcut decât să își diversifice și mai mult portofoliul.

Atunci s-a asociat cu unul din locuitorii țării aceleia, investind într-o fermă de creștere a animalelor.

Mulți ar fi dorit să se sature cu furajele, pe cari le mîncau animalele de la ferma sa, dar el nu le împărțea cu nimeni.

I-a venit o idee, și a zis: „Câți angajați ai tatălui meu au salarii bune, cu beneficii, dar eu mă descurc și mai bine aici!

Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu, și-i voi zice: Tată, mi-am investit talantul cu un profit pe care nici Cerul și nici tu n-ați fi prevăzut, ai fi mândru să mă numești fiul tău; mă poți da exemplu chiar și angajaților tăi.”

Și s’a sculat, și a plecat la tatăl său. Cînd era încă departe, tatăl său văzut alaiul, și i-a întins covorul roșu, așteptându-l cu tot protocolul necesar.

Fiul i-a zis: „Tată, mi-am investit talantul cu un profit pe care nici Cerul și nici tu n-ați fi prevăzut, ai fi mândru să mă numești fiul tău.”

Dar tatăl a zis angajaților săi: „Aduceți repede haina cea mai bună, și îmbrăcați-l cu ea; pregătiți sala de protocol. Aduceți pe masă cele mai bune feluri de mâncare. O să dăm în dineu de pomină; căci acest fiu al meu avea un talant, și acum are cinci; era un simplu partener, și acum e investitor.”. Și au început să se veselească.

Fiul cel mai mare era la birou. Cînd a venit și s’a apropiat de casă, a auzit muzică și jocuri.

A apelat pe unul din angajați, și a început să-l întrebe ce este.

Angajatul acela i-a răspuns: „Fratele tău a venit înapoi, și tatăl tău a organizat un dineu de pomină, pentru că s-a îmbogățit peste măsură.”

El început să își facă calculele, dacă să intre sau nu în casă. Tatăl său a ieșit afară, și l-a rugat să intre.

Dar el, drept răspuns, a zis tatălui său: „Iată, eu investesc de atîția ani pentru tine, și niciodată nu am făcut vreo investiție proastă; și mie niciodată nu mi-ai dat măcar un procent din dividende;

iar cînd a venit acest fiu al tău, care și-a înmulțit talanții proprii, ai dat un dineu de pomină în cinstea lui.”

„Fiule”, i-a zis tatăl, „tu întotdeauna ești în parteneriat cu mine, și tot profitul meu este pentru tine.

Dar trebuia să organizăm acest eveniment, pentrucă acest frate al tău avea un talant, și acum are cinci; era un simplu partener, și acum e investitor.”

Atunci fratele cel mare a intrat în casă și l-a salultat pe cel mic: „Bună! Nu ai nevoie de un partener?”

(Foto: Iszchan Nazarian, The return of the prodigal son, 2009)