”Un om locuia cu părinții săi.

Unul dintre ei i-a zis fiului: «Fiule, nu mai pot sta cu tine, lasă-mă să îmi văd de lucru!»

Şi fiul a renunțat la a-i mai cere să-i fie alături.

Nu după multe zile, părintele acesta și-a adunat toate forțele şi s-a dedicat unei lucrări extrem de importante, iar acolo şi-a investit timpul cu mult, mult succes.

După ce a dat totul în acea lucrare, de la o vreme a ajuns să se întrebe dacă acesta este cel mai important lucru din viața sa şi a început să i se facă dor de familie.

S-a dus şi s-a ascultat cu atenție la un mentor de succes, iar acesta l-a învățat șapte pași pentru fi mai eficient în ceea ce face.

Ar fi dorit el să aibă succes nu doar în lucrare, ci și în cârmuirea familiei sale, dar se pare că nimeni nu știa să îi spună cum se face!

Şi-a venit în fire şi şi-a zis: «Cât de mare și de frumos este copilul meu, iar sunt singur aici!

Mă voi scula, mă voi duce la fiul meu şi-i voi spune: ‘Fiule, am păcătuit împotriva Cerului şi înaintea taşi nu mai sunt vrednic să fiu numit tatăl tău. Dă-mi voi să fiu mai aproape de tine, ca una din rudele noastre!’

Şi s-a sculat şi s-a dus la fiul lui. În timp ce el era încă departe, fiul său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el; a alergat la el, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat mult.

Tatăl i-a zis: «Fiule, am păcătuit împotriva Cerului şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să fiu numit tatăl tău!»

Dar fiul le-a zis prietenilor săi: «Aduceţi repede mingea şi trasați terenul! Puneţi-i o pereche de teniși în picioare! El o să fie în echipă cu mine.! Să ne distrăm împreună,

pentru tatăl meu era plecat şi s-a întors, era ocupat şi acum are timp pentru mine!» Şi au început să joace o partidă bună.

Mama nu-și mai vedea capul de atâta treabă. Când a venit vremea cinei, a ieșit afară și a văzut că erau cu toții pe teren distrându-se şi l-a chemat pe unul din copii ca să-l întrebe ce se întâmplă.

Acesta i-a răspuns: «A venit soțul tău, iar fiul tău l-a primit în jocul lui, pentru că s-a întors de la muncă.»

Atunci ea s-a început să privească de pe margine, bătând nervos din picior. Fiul a venit pe margine şi i-a spus că poate să se bucure.

Însă ea i-a răspuns fiului său:

– Iată, eu pentru tine fac tot ce fac de atâţia ani şi niciodată nu ţi-am neglijat vreo nevoie! Şi eu nu am avut timp nici măcar să mă duc odată la un coafor!

Dar când a venit taică-tu, care a avut alte lucruri mai importante de făcut decât să fie cu tine, l-ai și primit în jocul tău!

Fiul i-a zis:

– Mamă, tu întotdeauna eşti cu mine, iar recunoștința mea pentru acest lucru nu are margini.

Dar trebuia să ne veselim şi să ne bucurăm, pentru că acest tată al meu și soț al tău era inexistent în viețile noastre, iar acum este aici, era al altora şi acum e al nostru!“