Plânsul și clătirea visului de Israel – a doua zi

Ne-a șoptit o vrăbiuță că cele mai bune momente pentru vizitarea Bisericii Sfântului Mormânt sunt la primele ore din zi, adică de la cinci dimineața. Nefiind pe deplin convinși, plusăm cu un bob de somn, așa că ieșim la drum cam în jurul orei șase. Suntem cazați într-o zonă super-liniștită a Ierusalimului (în apropiere de Bibi, he), însă această liniște ne însoțește până în orașul vechi. Este, fără îndoială, cel mai potrivit timp pentru a te pierde în Ierusalim.

Există indicatoare peste tot înspre cele mai importante locuri, așa că găsim repede calea spre biserică. Între ironiile dimineții o consemnăm și pe aceea de a intra în curtea unuia dintre cele mai venerate locuri din lume de către creștini … prin fața unei moschei, cea a lui Omar. Închisă, indiferentă, inodoră, ea pare ca un ultim țepuș al lumii înfipt în conștiința celui ce se pregătește să...