Una dintre regulile de interpretare destul de solid încetățenite în mentalul hermeneutic al veacului spune că un un mesaj textual se poate înțelege corect numai pe linia intenției autorului său.

Astfel, fie că ne place, fie că nu, suntem nevoiți să presupunem atunci când ne apucăm de construcția unui demers hermeneutic că toate aceste premise sunt îndeplinite pe deplin:

a) autorul a fost pe deplin conștient se scopul pe care îl urmărește în conceperea mesajului

b) autorul a avut capacitatea de a-și comunica mesajul pentru a transmite exact ce a intenționat, nimic altceva

c) noi – destinatarii comunicării – avem capacitatea de a interpreta acel text mânați de o singură intenție, cea de a înțelege exact ce a vrut să spună autorul acelei comunicări

d) ne adăpăm cu toții din același DEX

e) interpretăm același DEX – la rându-i o comunicare textuală – pe linia intenției autorilor săi

f) realizatorii DEX-ului au fost pe deplin conștienți de scopul pe care îl urmăresc în conceperea lui

g) realizatorii DEX-ului a avut capacitatea de a transmite prin lucrarea lor exact ce au intenționat, nimic altceva

h) noi – deținătorii de DEX-uri – avem capacitatea … bla, bla, bla …

De aia ne înțelegem așa cum ne înțelegem. Poate că ar trebui să încercăm a vorbi mai mult.

…

Sper că s-a priceput ce am scris mai sus.

Dacă nu, se începe cu identificarea intenției mele ș.a.m.d. …