Au fost oferite de-a lungul anilor mai multe paradigme cu privire la actul vizionării unui film. O evadare din lumea „reală” într-una imaginată, totuși trăită cu nu mai puțină intensitate. Experiența unei alte lumi. Voyeurism. Modelare ideologică. Asumarea unei mărturii. Trăirea unei idei. Auto-amăgire. Etc, etc, etc.  

Am avut nevoie azi să inspectez niște țevi, pentru a identifica sursa unei scurgeri de apă. Pentru că locul era strâmt și inaccesibil, un vecin mi-a recomandat folosirea unei oglinzi. M-am aplecat, așadar, asupra gurii de vizitare și am plasat oglinda într-un anume fel, pentru a-mi reflecta locul cu pricina. Astfel am văzut realitatea, de unde vine apa buclucașă.

De obicei, folosim oglinzile pentru a ne vedea pe noi înșine. În vanitatea noastră, uităm că ele mai au și alte rosturi.

A...