„Orice acțiune de propagandă trebuie neapărat să fie populară și să își adapteze nivelul intelectual la capacitatea de receptare a celor mai limitați dintre cei cărora le este destinată.”

Adolf Hitler – Mein Kampf

Nu mi se pare deloc suprinzător caracterul rudimentar și adesea insultător – pentru inteligența unora ca voi, prea iubiți licurici – al discursului electoral practicat în special de George Simion în aceste zile, în campania pentru turul doi al prezidențialelor, dar, pe alocuri, și de alți candidați cu o anume notorietate în primul tur (Ponta, Antonescu și Lasconi).

Acest caracter nu este accidental, nici expresia prostiei celor ce concep materialele publicitare, ci reflectă o intenționalitate, o strategie de marketing. Asemeni unor Hitler și Mussolini odinioară, unii strategi contemporani se folosesc de același tip de discurs idiotizant, mizând pe câteva realități sociologice destul de simple: (1) în general, într-o societate masa populației mai puțin educate o depășește pe cea școlită (atât formal, cât și informal), (2) de regulă, de la un anumit nivel, după ce este depășită condiția sectarismului, contagiunea socială este mai puternică dinspre cei mulți, sau aflați în creștere, înspre cei puțini și (aparent) stabili, și (3), pentru că banul dictează și aici, mesajul simplu și rudimentar, care nu necesită argumentare și documentare, este mai ieftin decât cel ce trebuie construit făcând apel și la instrumente-noțiuni cum ar fi cele de adevăr, dreptate, moralitate, expertiză, testare etc.

Câteva exemple:

„Nu votez cu Nicușor Dan, pentru că nu vreau să ajung să port fustă.” (cu variațiunile de rigoare, lgbtq-isme, familie tradițională etc) – este nevoie să demontez această inepție pentru voi?   

„George Simion este candidat MAGA” – am mari îndoieli: el candidează în România, din câte știm

„Nicușor Dan suferă de autism/Asperger” – o minciună care pară să prindă bine la o mulțime de oameni care, sunt convins, habar nu au ce înseamnă cele două noțiuni; nu există nici un temei pentru această mizerie

„Nu vreau să aruncăm bani pe apărare, vrem pace.” – Oh, aici ar fi mai multe de spus. Încerc o sinteză. În primul rând, administrația Trump (pe lângă care se gudură Simion în aceste zile, cu un succes îndoielnic) este cea care îi cere Europei să investească mai mult în apărare! Europa se comformează noii realități. În al doilea, cu un război la granițe, practic, și cu o Mare Neagră atât de tulburată, nu ne va pemite nimeni să jucăm un rol de Elveție aici. În al treilea, investiția în apărare, care în sine nu este niciodată de dorit, căci ea se face de nevoie, poate fi folosită într-un mod inteligent pentru dezvoltare (prin investiții locale) și nu trebuie să fie neapărat un instrument pentru împovărarea țării.

„Suntem suverani; noi nu suntem slugile nimănui.” – Când privim la agitația lui Simion prin  proximitatea administrației portocalii, acesta este cuvântul care descrie cel mai bine situația: slugărnicie.

„Case la doar 35.000 de Euro pentru români”, „Tăiem toate dobânzile băncilor la creditul tău” și “Tăiem fără milă din taxele statului pe salariul tău!” – despre unul dintre aceste mesaje chiar Simion ne-a spus: nu au fost înțelese. Cu alte cuvinte, trebuie să fii și mai prost decât proștii ca să le crezi.  

Soros, Ursula, Macron – fiecare dintre aceste nume este, în sine, un slogan propagandistic. Folosirea doar a unui astfel de nume este menită să scutească prezentarea de argumente. Intrigant este, pentru mine, faptul că dacă despre Ursula și Macron oamenii mai știu câte ceva, din surse bune sau proaste, Soros este totuși necunoscut: nu îl știm prea bine pe acest bătrânel de 94 de ani, se cunosc mult prea puține lucruri despre viața lui – în orice caz, el nu poate fi decât rău, fiind o unealtă a globalismului. Mulți dintre criticii de astăzi ai sorosismului au fost în trecut beneficiari ai intervențiilor Fundației Pentru o Societate Deschisă în România (între altele, aceasta ajutat la răspândirea miracolului Internetului pe la noi, într-o vreme în care românii habar nu aveau ce este și cu ce se mănâncă).  

Ucraina își omoară propriul popor, pentru a da vina pe Rusia. Asta mi se pare între cele mai delirante idioțenii pe care am auzit-o în aceste zile. Nici măcar Rusia nu o susține, cel puțin nu pe canale oficiale.

Turul 2 înapoi. Până și doamna Șoșoacă a priceput că acest lucru nu este realizabil, că singura opțiune – legală, constituțională și chiar morală – este să mergem înainte, plecând de la situația dată.

Sunt convins că mai știți și voi altele. Ideea de fond este acceași: sunt făcute la nivelul cel mai de jos, pentru că acolo sunt oamenii pentru care se vorbește de fapt. Restul? Se vor conforma, altfel, vorba unuia: la canal.