Este elementar, dragii mei: ca mod de a fi în lume, ideologicul nu poate suporta relativismul. E un paradox, știu, căci, iată, în plină epocă a celebrării tuturor narațiunilor – fără a mai conta dacă sunt adevărate sau nu, ci doar dacă slujesc dezideratului diversității  –, tot mai avem nevoie de singura poveste care să ne ducă mai departe, altfel nu se poate.

Asta înseamnă că nici măcar îngăduința condescendentă față de doctrinele concurente nu este admisă. Ideologicul este exclusivist și absolutist. Prima trăsătură îl apropie de credințe, a doua de fundamentalisme. Puse împreună, ele zămislesc această progenitură letală pentru spiritul uman modern, ideologicul. Repet, este vorba de un fel de a fi în lume, unul caracterizat de aderența la doctrina care salvează tot ce merită salvat, fie și cu riscul de a pierde în bătălie tot ce se (mai) poate pierde.