Ideea de absolut, e lesne de înțeles, nu poate fi decât una arhaică, tradițională (unii ar putea-o încadra între cele ale metafizicii, doar acolo). Odată ce cunoștințele noastre despre lume s-au adunat și structurat pe câteva nivele de bază ale percepției și reflecției – cel al realității în care operăm în viața de toate zilele, în care constatăm asemeni lui Newton că merele ne cad în cap, cu aceeași accelerație, indiferent de mărimea lor, cel cosmic, în care după multe secole de calcule din ce în ce mai precize, a fost nevoie de regândirea conceptelor de timp și spațiu, dar, mai intrigant, de corelare a lor într-o teorie care nu mai poate fi conținută într-un sistem de coordonate clasic, rigid, pentru a nu-l uita apoi, cu voastră, respectând totuși o ordine cronologică, pe cel cuantic, în care principiul de incertitudine al lui Heisenberg ne-a aruncat pe fereastră pretențiile deterministe pe car...