Imperativul parteneriatului strategic
Situația actuală a parteneriatului
La aniversarea a 140 de ani de relații diplomatice între România și SUA, pe propriul site MAE declară că „parteneriatul strategic [cu SUA] a reprezentat un reper esențial al politicii externe a României, precum şi un instrument eficient de cooperare în sprijinul eforturilor țării noastre de reformă în domeniile politic, economic, militar și administrativ. În conformitate cu Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2020-2024, aprofundarea și extinderea Parteneriatului Strategic cu SUA este una dintre componentele triadei de acțiune care fundamentează politica externă și de securitate a României.” Și tot aici, MAE rememora că „Relațiile între România şi SUA au fost ridicate la nivel de Parteneriat strategic la 11 iulie 1997, cu ocazia vizitei președintelui american William (Bill) J. Clinton la București. Evenimentul a fost urmat de un schimb de scrisori între secretarul de stat american, Madeleine Albright, şi ministrul român de externe, Adrian Severin.” Un moment important al parteneriatului a fost anul 2011, când, arată MAE, a fost adoptată „ «Declarația Comună privind Parteneriatul Strategic pentru Secolul XXI între România şi Statele Unite ale Americii», adoptată pe 13 septembrie 2011 la Washington”, aceasta confirmând „caracterul excelent, pe termen lung şi în continuă dezvoltare al parteneriatului dintre cele două state şi au inițiat consolidarea relațiilor bilaterale prin intermediul unui format de dialog strategic bilateral, fundamentat pe o serie de piloni: dialog politic, securitate, economie, contacte interumane, știință și tehnologie, cercetare, educație, cultură. În contextul adoptării Declarației, a fost constituit un grup de lucru. (Task Force)”.
Observăm cu ușurință că relația dintre Statele Unite și România ar fi trebuit să fie una completă, pe toate dimensiunile securității societale, nu numai pe componenta militară, elementul acesta având rol asigurator. De-a lungul vremii, parteneriatul a avut de traversat provocările corectitudinii politice care au venit dinspre SUA și ale slugărniciei dinspre decidenții din România.
În 2024, după 27 de ani de parteneriat strategic, ponderea comerțului cu Statele Unite în afacerile României era de abia 2,3%, iar a celui cu România în afacerile SUA de 0,1%, în ciuda programelor masive de înarmare ale României. Spre comparație, 20% din exporturile României merg spre Germania, în timp ce doar 1,3% din importurile Germaniei sunt din România.
Există o linie de tensiune în postura geopolitică a României, marcată de divergența dintre cele două tipuri de dependențe: economică față de Germania – care până de curând era geopolitic orientată spre Rusia, și una de securitate față de Statele Unite. Experiența noastră istorică arată că, ori de câte ori Germania a intrat în alianțe cu Rusia, Estul Europei a avut de suferit catastrofal, inclusiv România. Tocmai de aceea credem că, dimpotrivă, Parteneriatul Strategic cu SUA trebuie să capete și conținut economic pentru a oferi infrastructura civilă, pragmatică, de întărire a securității societale Estului Europei în fața dublului hegemonism ruso-german. Momentul este cu atât mai prielnic cu cât, pe malurile Potomacului, încărcătura ideologică woke a dispărut.
Astăzi, Parteneriatul româno-american este asaltat de către ofensiva Comisiei Europene de a decupla Europa de Statele Unite, aspect însușit la cel mai înalt nivel de către administrația din România (vă rog observați că folosesc prepoziția din, pentru că aceasta nu servește interesele românilor, deci nu o putem numi românească), cum vom vedea.
Astăzi, parteneriatul strategic cu Statele Unite are valențele unei alianțe pentru normalitate. Pentru că istoria a ajuns, din păcate, din nou în punctul în care trebuie să alegem, ca popoare, între bine și rău, între infernul lui Dante pe pământ și condiția noastră umană oricum plină de dificultăți, pe drumul imitatio Christi.
Tot astăzi, Parteneriatul cu funcție de apărare trebuie el însuși apărat de urgență după ce guvernarea temporară, și deci, nelegitimă, Bolojan-Ciolacu-Hunor, a anunțat că pregătește un pachet legislativ privind securitatea națională în care ancora noastră de securitate este transferată un actor inexistent militar, denumit de președintele neales „partenerii europeni”. Schimbarea de paradigmă privind Apărarea Națională anunțată de către interimarul Bolojan la Palatul Cotroceni în 30 aprilie 2025 echivalează cu trădarea de țară. Aceasta pentru că Bolojan nu este președinte ales, deci nu are căderea să reconfigureze nimic esențial și, în al doilea rând, pentru că renunțarea la parteneriatul strategic cu SUA echivalează cu slăbirea iremediabilă a capacității noastre de apărare. Având în vedere angajamentele tehnice asumate, vrem să știm dacă echipele de tip „task force” pendinte de Parteneriat au fost activate/consultate. Noi nu avem știință de aceste runde de convorbiri. Așa că, dacă până acum problema acestui parteneriat constă în precara lui punere în aplicare, acum ea devine una existențială. De altfel Statele Unite au ales deja să răspundă „întoarcerii armelor” de către PNL-PSD-UDMR prin scoaterea României din programul de intrare în SUA fără viză, începând cu 2 mai 2025, programul Visa Waiver fiind suspendat din 25 martie 2025.
Această răsturnare de situație era previzibilă. Deja administrația Biden încuraja, paradoxal, o atitudine ostilă față de America, prin maniera în care intervenea în afacerile noastre interne și prin politica woke promovată de agențiile subordonate sorosismului. După ce Casa Albă a oprit politicile antiamericane în lume, vectorul a fost preluat de alți agenți ai stângii globaliste, precum China și Comisia Europeană. Dar să nu uităm că nici Rusia nu dorește o Europă puternică a națiunilor, mai ales în Estul Europei. Popoarele est-europene au fost mereu dornice de libertate. Încă mai sunt generații care știu că, atunci când Europa de Vest se ridica din cenușă, noi aici intram sub jarul războiului rece prin milioanele celor mai buni dintre bunicii noștri care făceau pușcărie sau care erau condamnați la moarte și exmatriculare civilă. Să nu uităm de rezistența polonezilor, ungurilor și românilor din anii 50-70 ai secolului trecut. Românii au avut o rezistență armată care a durat aproape 20 de ani în munți, murind la propriu cu „vin americanii!” în minte. Și atunci, ca și astăzi, memoria acestora este trădată. Tocmai de aceea, vreau să sugerez partenerilor noștri americani să facă diferența dintre agenții acestor factori ostili Americii și României și poporul român. Nu trebuie pedepsită națiunea română pentru că este guvernată de elite ilegitime care fac jocul altora, ci personajele care au confiscat statul și societatea!
Utilitatea parteneriatului strategic româno-american
Utilitatea parteneriatului este dată de cele trei componente majore: morală, social-economică și militară. Importanța militară a Parteneriatului se situează între funcția morală – de certificator al libertății, și cea social-economică Orice disjuncție între acești doi ultimi termeni antrenează slăbirea funcției sale strategice și militare.
Parteneriatul Strategic cu SUA este cea mai importantă achiziție geostrategică a României în ultimul secol, după parteneriatul cu Aliații din preajma primului război mondial care a făcut posibil miracolul de la Mărășești din 1917 și deci, România Mare, anul următor. Importanța lui este dată de protecția asigurată teritoriului și a statalității, încât renunțarea la el înseamnă intrarea României într-o nebuloasă totală de securitate.
Dar cât de important poate fi parteneriatul strategic cu România pentru SUA? Până acum, administrația democratică a fructificat slugărnicia autorităților din România, prin derularea unor programe de înarmare mai mult sau mai puțin corelate cu necesitățile reale ale regiunii, și deci cu interesele profunde și pe durata lungă ale SUA în flancul Estic al NATO. Administrația democrată, de-a lungul ultimelor decade, a fost un obstacol al răspândirii idealului american în lumea liberă, iar în România ultimilor 10 ani nici nu a avut un partener. Slugile nu sunt apte să apere decât propriul interes de a rămâne la putere dând la schimb, pe gratis aproape, lucrurile peste care s-au trezit stăpâne, cum este cazul soarta țăranilor și fermierilor, sau a transportatorilor români și a industriei de apărare. Acum este momentul extraordinar pentru a transforma parteneriatul strategic cu SUA dintr-o posibilitate, într-un pilon solid de îndiguire inteligentă a multisecularului expansionism rusesc.
Pentru că trebuie să facem diferența dintre interesele comerciale și interesele strategice. Interesul comercial se referă la câștigul înregistrat în contabilitatea economică. Interesul strategic se referă la securitate, la asigurarea oferită statului și societății. Și noi credem că pacea Europei și a lumii se apără și pe istmul Ponto-Baltic, cunoscut astăzi chiar de către partenerii noștri americani, polonezi și croați sub denumirea de Trimarium. Doar aici societățile mai au memoria dictaturii comuniste și deci, au resursa conștiinței pericolului securității personale și naționale.
Rolul geopolitic al Parteneriatului strategic. Ancoră și fațadă geopolitică
Prin Parteneriat, Statele Unite devin ancora de securitate a României și garanția unui viitor, la rândul său esențial pentru mobilitatea socială, afaceri și, în ultimă instanță, pacea și prosperitatea societății. România a căutat mereu să se protejeze de marile puteri care i-au periclitat viitorul și au periclitat până la imposibil dezvoltarea națiunii. Mari imperii vecine, cel Otoman, ulterior cel Austro-Ungar și Imperiul Rus, al cărui moștenitor a fost Uniunea Sovietică, s-au hrănit, cum spunem noi, în popor, cu viitorul nostru: „ne-au mâncat zilele”, prin ciuntirea teritoriului, imixtiunile constante în treburile interne, încurajarea vânzării funcțiilor, discriminarea românilor în propria Țară, lichidarea elitelor și înregimentarea ideologică – ultimele trei specialitatea sovieticilor, care s-au folosit inclusiv de mici puteri vecine în acest sens, manipulând chestiunea minorităților în Transilvania.
Pe de altă parte, pentru Statele Unite, prin acest Parteneriat România devine fațada de securitate la porțile Eurasiei, în cadrul complexului geopolitic mai larg, al Istmului ponto-baltic, sau Trimarium, cum este cunoscută din 2016 inițiativa polono-croată. Aceasta a fost onorată mai multe ori de către Statele Unite, ultima dată prin vizita la Varșovia a secretarului pentru energie Chris Wright, care, la finalul lui aprilie 2025, a lansat o invitație oficială țărilor din Europa Centrală și de Est de a se alătura unei noi alianțe energetice, ca alternativă la presiunea dezindustrializatoare woke a Comisiei Europene prin Green Deal. „Această alianță, denumită «Echipa Libertății Energetice și a Prosperității pentru Cetățeni», are ca scop promovarea unei strategii energetice „alternative față de politicile climatice ale Uniunii Europene” (Redacția, 29 aprilie 2025).
Ce este fațada geopolitică? Concept lansat de Simion Mehedinți în vremea celui de-al doilea război mondial, prin care politica de securitate a statelor trebuie să pornească de la deschiderile și oportunitățile lor geografice. România are cinci fațade geopolitice: Marea Neagră cu Strâmtorile, Dunărea și Carpații, pădurile, exact lucrurile ignorate de 35 de ani de clasa politică din România, puțin accesibile economiei românești sau de-a dreptul jefuite. Pivotul geopoliticii fațadelor României sunt Carpații, iar Marea Neagră, Dunărea și Carpații sunt integrate în istmul-ponto-baltic, linia de separare civilizațională a Asiei de Europa. În cazul nostru, istmul ponto-baltic poate îndeplini rolul de factor de echilibru și de filtrare între interesele hegemonice ruso-germane, precum și în relația Europei cu China, cu suficientă permeabilitate pentru a permite schimburile economice și culturale tipice unei conviețuiri civilizate, dar îndeajuns de puternică pentru a nu îngădui revărsarea tendințelor hegemonice. Puterea istmului ponto-baltic are două surse: dorința de libertate a societăților est-europene și ancora lor trans-atlantică care este SUA.
Contextul Parteneriatului strategic are în centru atitudinea Comisiei Europene privind rolul Uniunii Europene, relația acesteia cu Rusia, China și Statele Unite și, nu în ultimul rând, viziunea asupra omului. Din păcate, în România, acest context a căpătat preeminență față de Parteneriat, prin implicarea excesivă, în afara Tratatelor europene, și neconstituțională a Comisiei Europene în politica statelor europene, inclusiv din România și prin slăbiciunea clasei politice aflată la guvernare în România. Ca urmare, guvernarea din România deja a decăzut la statutul de regim hibrid, după lovitura de stat din 6 decembrie, conform „Index Democracy” al The Economist Intelligence Unit, dat publicității pe 27 februarie 2025.
Problema geopolitică a Europei este contradicția dintre dependența Germaniei de resursele minerale ale Rusiei, și incapacitatea Rusiei de a se integra în civilizația contemporană prin modernizare organică altfel decât prin expansiune. Este o relație care nu produce civilizație ci alimentează expansionismul ambelor state: al Germaniei asupra UE prin intermediul Comisiei, al Rusiei în Republica Moldova și nu numai, cu girul Germaniei. Această problemă, aparent insolubilă, este accentuată de către ideologizarea ieșită din comun a realității de către Comisia Europeană și transformarea accelerată a Uniunii Europene, din cadru al păcii, al prosperității și libertății, într-un instrument supranațional, războinic și opresiv. În relația cu Rusia, Comisia nu a reușit decât să crească costurile dependenței de resursa rusească, ducând economiile europene în pragul falimentului. Dependența de gazul lichefiat rusesc, de pildă, a crescut în 2024 cu 14% la nivelul Uniunii față de 2023. În primul an de război și în plin program de sancțiuni, deficitul UE în relația cu Rusia crescuse cu 85%, deci relațiile cu Rusia s-au intensificat, dar în defavoarea Europei. Din acest punct de vedere, propunerea americană de colaborare în domeniul energiei, lansată recent de către secretarul pentru Energie, Chris Wright, de care deja am pomenit, vine în întâmpinarea nevoilor societăților est-europene de a se dezvolta liber. Burlescul situației generată de Comisia Europeană prin discursul antirusesc acompaniat de deficitul comercial prin accentuarea relației cu Rusia, este întărit de convergența accelerată a conduitei Comisiei cu politicile Chinei privind societatea supravegheată, limitarea drepturilor și libertăților cetățenești. Avem în vedere, pe lângă imixtiunile în alegerile recente recunoscute de către foști înalți comisari, Digital Services Act, care, adoptat în 2022, a început să își producă efectele în Europa din februarie 2024: în România, folosindu-se de acest instrument, și în numele „pericolului rusesc”, au fost șterse zeci de conturi de comunicare în spațiul virtual și au fost blocate conținuturile unor personalități publice neînregimentate politic, sau care nu simpatizează cu politicile de stânga, limitând grav dreptul la liberă exprimare și întorcând România la nivelul anului 1947 când oricine putea fi interzis din viața publică și arestat dacă era catalogat de oficiosul partidului comunist – pe atunci „Scânteia”, care astăzi se numește „Adevărul” - drept „legionar”, „reacționar”, pe scurt, „dușman al poporului” și al „ordinii socialiste” – respectiv „antieuropean”, azi . Revenind la situația geopolitică, la convergența Comisiei Europene cu politicile comuniste ale „creditului social”, observăm că tensiunile din Pacific au o cutie de rezonanță tocmai la Bruxelles. În acest context Europa de Est devine cu atât mai importantă pentru politicile de securitate ale administrației Trump, prin anticomunismul său funciar, printr-un suport popular deloc de neglijat pentru politicile americane de deglobalizare, decomunizare și de revenire la normalitatea socială, la omenesc.
Ne aflăm în plină bătălie de recuperare a statelor, societăților și, nu în ultimul rând, al omului însuși, pe cale să fie consumat de cea mai toxică ideologie apărută vreodată. Așa cum o mână de oameni au înfrânt o mare armată la Termopile, sunt convins că națiunile europene ale istmului ponto-baltic pot face diferența în uriașa încleștare dintre cultură și anti-cultură, dintre om și anti-om, dintre bine și rău. Prin parteneriatul dintre societățile noastre avem șansa istorică să facem așa încât să nu fim, ceea ce Fukuyama numea, actorii sfârșitului istoriei și reprezentanții „ultimului om”.
Resurse
Active News, 3 mai 2025, „TIRANIE - Oamenii lui Donald Trump JD Vance, Marco Rubio și Elon Musk sar în apărarea AfD și AUR și condamnă NOUL ZID AL BERLINULUI ridicat de Bruxelles, Berlin și București. RĂZBOIUL RECE se întoarce de cealaltă parte a Cortinei de Fier - ȘANSA ROMÂNIEI”, https://www.activenews.ro/opinii/TIRANIE-Oamenii-lui-Donald-Trump-JD-Vance-Marco-Rubio-si-Elon-Musk-sar-in-apararea-AfD-si-AUR-si-condamna-NOUL-ZID-AL-BERLINULUI-ridicat-de-Bruxelles-Berlin-si-Bucuresti.-RAZBOIUL-RECE-se-intoarce-de-cealalta-parte-a-Cortinei-de-Fier-SANSA-ROMANIEI-196898
Active News, 14 apr. 2025, „DIGITAL SERVICES ACT = SFÂRȘITUL LIBERTĂȚII ONLINE. ”E ca și cum am reintra în bezna cenzurii comuniste, dar de data asta la scară globală” - Un interviu cu senatorul AUR Virgiliu Gheorghe Vlăescu”, https://www.activenews.ro/cultura-publicistica/DIGITAL-SERVICES-ACT-%3D-SFARSITUL-LIBERTATII-ONLINE.-E-ca-si-cum-am-reintra-in-bezna-cenzurii-comuniste-dar-de-data-asta-la-scara-globala-Un-interviu-cu-senatorul-AUR-Virgiliu-Gheorghe-Vlaescu-196494
Afacerea. Publicația Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București, nr. 6, 10.02.2021 – 13.03.2021, „Evoluţia comerțului exterior al României în anul 2020”, https://ccib.ro/afacerea/evolutia-comertului-exterior-al-romaniei-in-anul-2020/
BBC, 1 apr. 2025, „Le Pen's right-wing European allies condemn court verdict as threat to democracy”, https://www.bbc.com/news/articles/c99pvmxg0e3o
Curs de guvernare, „Știri”. „Exporturile românești în Germania au scăzut cu 18%, sub 10 mld. Euro, în primele 9 luni din 2020”, 26 nov. 2020, https://cursdeguvernare.ro/exporturile-romanesti-in-germania-au-scazut-sub-10-mld-euro-pe-primele-9-luni-din-2020.html
Digi24, 9 ian 2025, „Dependența de gazele rusești: Importurile în Europa de gaz natural lichefiat din Rusia au ajuns la un nivel record în 2024”, https://www.digi24.ro/digieconomic/energie/dependenta-de-gazele-rusesti-importurile-in-europa-de-gaz-natural-lichefiat-din-rusia-au-ajuns-la-un-nivel-record-in-2024-42297
Economedia.ro, 7 apr. 2025, „Ce schimburi comerciale are România cu SUA și cum ar putea fi ele afectate de taxele vamale ale lui Trump”, https://economedia.ro/ce-schimburi-comerciale-are-romania-cu-sua-si-cum-ar-putea-fi-ele-afectate-de-taxele-vamale-ale-lui-trump.html
Energy.gov, 28 apr. 2025, „Energy Secretary Chris Wright Delivers Keynote Remarks at the Three Seas Business Forum in Warsaw, Poland”, https://www.energy.gov/articles/energy-secretary-chris-wright-delivers-keynote-remarks-three-seas-business-forum-warsaw
HotNews, 27 feb. 2025, România, retrogradată de la „democrație viciată” la „regim hibrid” după decizia „șubredă” de anulare a alegerilor, în Indexul democrațiilor The Economist”, https://hotnews.ro/romania-retrogradata-de-la-democratie-viciata-la-regim-hibrid-dupa-anularea-alegerilor-in-indexul-democratiilor-realizat-de-economist-1911627
Ministerul Afacerilor Externe, „Parteneriatul strategic România – SUA” https://www.mae.ro/node/4944
R3Media, 10 ian 2025, „VIDEO | Fostul comisar UE Thierry Breton recunoaște pe față că alegerile din țara noastră au fost anulate la comandă externă: Am făcut-o în România, o vom face, dacă va fi nevoie, și în Germania!”, https://r3media.ro/fostul-comisar-ue-thierry-breton-anulare-alegeri-prezidentiale-2024-comanda-externa-romania-germania/
Redacția.ro, „SUA invită Europa de Est să renunțe la obiectivul UE privind clima”, 29 apr. 2025, https://redactia.ro/sua-invita-europa-de-est-sa-renunte-la-obiectivul-ue-privind-clima-389596
Redacția.ro, 1 mai 2025, „Mesajul tranșant al vicepreședintelui american J.D. Vance despre alegerile prezidențiale din România. «Nu ar trebui să ne fie frică»”
https://redactia.ro/mesajul-transant-al-vicepresedintelui-american-j-d-vance-despre-alegerile-prezidentiale-din-romania-nu-ar-trebui-sa-ne-fie-frica-389902
Intermodal logistics, 16 apr. 2024, „Analiza importurilor și exporturilor României în 2023”, https://www.intermodal-logistics.ro/analiza-importurilor-si-exporturilor-romaniei-in-2023
Hotnews, 27 feb. 2025, „România, retrogradată de la „democrație viciată” la „regim hibrid” după decizia „șubredă” de anulare a alegerilor, în Indexul democrațiilor The Economist”, https://hotnews.ro/romania-retrogradata-de-la-democratie-viciata-la-regim-hibrid-dupa-anularea-alegerilor-in-indexul-democratiilor-realizat-de-economist-1911627
Stiripesurse.ro, 30 apr. 2025, „CSAT - România se pregătește pentru mutări rapide de militari și echipamente - Bolojan anunță un nou plan de mobilitate militară”, https://www.stiripesurse.ro/csat---romania-se-pregateste-pentru-mutari-rapide-de-militari-si-echipamente---bolojan-anunta-un-nou-plan-de-mobilitate-militara_3666008.html
Trading Economics, „German Imports by Country”, [2024] https://tradingeconomics.com/germany/imports-by-country
Termene, 30 apr. 2025, „Afacerile și companiile din România dependente de exporturile în Germania”, https://termene.ro/articole/afacerile-si-companiile-din-romania-dependente-de-germania
Ziare.com, 2 mai 2025, „SUA au scos definitiv România din programul Visa Waiver, cu 2 zile înaintea alegerilor. Care este răspunsul MAE Acest text a fost copiat de pe Ziare.com SUA au scos definitiv România din programul Visa Waiver, cu 2 zile înaintea alegerilor. Care este răspunsul MAE”, https://ziare.com/visa-waiver-romania/scoasa-definitiv-lista-2-zile-alegeri-raspuns-mae-1939101
Cărți
Kai Strittmatter, Noua dictatură. Supravegherea digitală ca politică de stat în China, Humanitas, București, 2024
Francis Fukuyama, The End of History and the Last Man, The Free Press, New York, 1992
S. Mehedinți[, Simion], Opere Complete, vol. I, Geographica, Partea a doua, Biblioteca Enciclopedică, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1943
(material prezentat la Parlamentul României, cu ocazia „Romanian Business Conference”).