Dacă, măcar în parte, ceea ce spune Schleiermacher este adevărat, iar dependența este un constituient esențial al atașamentului religios față de o realitate personală transcendentă, înseamnă că autosuficiența trebuie să ne apară ca un fel de precondiție necesară a scepticismului.

Spun „să ne apară” pentru că lucrurile sunt un pic mai complicate. Eu cred că există și o autosuficiență a omului alipit de Dumnezeu (sau, cel puțin, care mărturisește că umblă cu Dumnezeu). Ea este de documentat în cazul omului care, fiind credincios lui Dumnezeu și făcându-le pe toate cele ale mărturisirii, trăiește ca și cum nu are nevoie de Trup sau, pentru că de regulă nimeni nu-și permite să manifeste plenar așa o grozăvie, alege el cum să îi slujească Trupul și cum să îi fie împlinite nevoile duhovnicești.

Este, pe deoparte, acel comportament de tipul „Eu și Dumnezeu suntem o majoritate”, vizibil în unii lideri. Sau, într-o altă cheie (mă rog, la alți lideri), cel prin care rolul Trupului este de compostor al pașilor personali. Un Trup docil și uimit deopotrivă. Știu că vreți să spuneți și „idolatru”, dar aici nu vă dau voie. Mă mai gândesc.

În creștinism, se pare, autosuficiența asta – pentru care se găsesc versete întru veșnica ei pomenire în seminariile de profil – este o precondiție necesară a leadershipului. Deocamdată, cercetătorii nu au dat un verdict. Lipsește, citesc de pe o fițuică oarecare, un eșantion demografic reprezentativ. Trebuie să facem mai mulți, altfel nu ne vom putea decide în cunoștință de cauză. Iar o să o luăm pe ghicite.

Până va afișa cineva rezultatul, mă mulțumesc să constat că vorbim despre un fel de levitație spirituală a celui căruia Dumnezeu îi vorbește cum să fie deasupra a toți și a toate. Este o experiență ce nu i se oferă plebei. Acestora le-a rămas pe mai departe cheia lui Schleiermacher. O dependență de cel ce levitează sau, atunci când acesta s-a urcat prea sus și nu se mai vede de nori, de înțelepciunea prezenței sale, consemnată deocamdată doar în 4K. Se fac eforturi, din câte știu, pentru curbarea ecranelor, așa că fiți pe fază.

Deși, tre` s-o spun și pe asta, omul nostru tot uni-dimensional va rămâne, nu vă faceți iluzii.