Între cele mai profunde expresii ale suveranității cuiva peste un anume domeniu, peste ceea ce se petrece într-o comunitate, peste o lume mai mică sau mai mare sau – de ce nu? – peste întreaga Creație găsesc a fi asumarea nepregătirii acelei lumi pentru un anume mers al lucrurilor. Să fii atât de suveran peste lumea ta, încât să îi permiți să aleagă răspunsul pe care ți-l oferă, iar acel răspuns să fie după bunul plac al voii tale: beat that, licuricilor. Altfel, vorbim despre o suveranitate pusă în scenă, controlată, programată. Cine s-ar putea bucura de așa ceva?