Să nu mai ziceți, licuricilor, că „Dumnezeu nu poate face cutare lucru, că nu e adevărat”. Dumnezeu e omnipotent.

Ah, știu că în înduioșătoarea voastră grijă pentru sfințenia Lui – comparabilă în sisifica-i utilitate doar cu cerbicia manifestată întru protejarea suveranității Sale – ziceți așa, crezând că ziceți frumos și corect: „Dumnezeu nu poate să facă [cutare lucru rău]”. Numai că atunci când ați rostit „Dumnezeu nu poate să …” grija voastră țăndări se făcuse.

De pildă, ziceți că „Dumnezeu nu poate să mintă”, dar eu vă spun să vă mai gândiți un pic, dacă e bine. Puteți mai mult de atât. Repetați după mine: „Dumnezeu nu minte.”. Vedeți că se poate?

Iar în ce privește omnipotența, ei bine, pentru că ați fost cuminți, o vom rosti așa, pentru că ne dă voie: „Dumnezeu poate face ce vrea, tot ce binevoiește.”

Aici e partea în care ziceți „Amin”