Nu pot scrie despre acest film decât așa cum este el însuși conceput, în secvențe. Filmul este alcătuit dintr-o succesiune de cadre, în mare parte statice, asemeni unor tablouri. El sfidează prin discurs și structură norme pe care ni le asumăm ca fiind de bun simț în întocmirea oricărui film.

Bunăoară, să vedem mișcarea lumii aceleia, cel mai ușor de evidențiat prin compararea primelor scene ale filmului cu cele finale. De unde am plecat și unde am ajuns?

Nimic mai simplu, căci filmul începe cu acest cadru:

Finalul ne oferă, în schimb, următoarea sevență:

Înțeleg din asta că, de fapt, nimic nu s-a mișcat în acest film. Ai plecat din neant în neant te-ai întors. E cam ca în felul în care este privită viața de către un supra-naturalist: ți-a fost bine preț de...