Se lasă noaptea prin oraşşi lumini albese îneacă în lumini negregâdâlind felinarele străziiumbre albepăşesc spre umbre negrepe când copacii albisunt devoraţi de copacii negriiUndeva departese mai aude-un oftatde suflet albstrangulatDimineaţanegrul se îneacă-n albcopacii albisarşi îi devorează pe cei negriiumbre negre se pierdîn umbre de luminădar sufletele negres-au obişnuitcu atâta soareşi se plimbă râzândprin oraşUndeva departese mai aude-un oftat...<