Se lasă noaptea prin oraş
şi lumini albe
se îneacă în lumini negre
gâdâlind felinarele străzii
umbre albe
păşesc spre umbre negre
pe când copacii albi
sunt devoraţi de copacii negrii
Undeva departe
se mai aude-un oftat
de suflet alb
strangulat
Dimineaţa
negrul se îneacă-n alb
copacii albi
sar
şi îi devorează pe cei negrii
umbre negre se pierd
în umbre de lumină
dar sufletele negre
s-au obişnuit
cu atâta soare
şi se plimbă râzând
prin oraş
Undeva departe
se mai aude-un oftat...
( Poezie scrisă de LiviuS-iunie-2015-foto-internet)
